Poeme de Guillaume Apollinaire

Vă oferim două poeme de Guillaume Apollinaire, din volumul „Caligrame”, în traducerea lui Octavian Soviany. (Literomania)

Arbore

Cânţi împreună cu ceilalţi în timp ce fonografele galopează
Unde sunt orbii unde s-au dus
Singura frunză pe care am cules-o s-a transfomat în mai multe miraje
Nu mă abandona în această mulţime de femei care mărşăluiesc
Ispahanul s-a făcut un cer de geamuri smălţate cu-albastru
Urcăm din nou împreună pe un drum din apropierea Lyonului

N-am uitat clopoţelul unui vânzător de cocos de altădată
Aud deja sunetul acru al vocii pe cale să ajungă la noi
A camaradului ce va să se plimbe cu tine prin Europa
Deşi va rămâne în America totuşi
Un copil
Un viţel jupuit atârnat într-o măcelărie
Un copil
Şi această periferie de nisip din jurul unui biet oraş de la răsărit
Acolo stătea un vameş ca un înger
La porţile unui paradis mizerabil
Iar acel călător epileptic făcea spume la gură în sala de aşteptare de clasa întâi

Caprimulgul Bursucul
Şi Cârtiţa
Am luat două cupeuri în transsiberian
Şi am dormit rând pe rând eu şi comis-voiajorul de bijuterii
Dar cel care veghea nu avea la îndemână un pistol gata să tragă

Te-ai plimbat prin Leipzig cu o femeie slabă deghizată-n bărbat
Inteligenţă căci iată ce înseamnă o femeie inteligentă
Şi n-ar trebui uitate legendele
Zâna Abonde călătorind cu tramvaiul noaptea prin măruntaiele unui cartier pustiu
Am văzut o vânătoare în timp ce urcam
Iar ascensorul se oprea la fiecare etaj
Între pietre
Între hainele multicolore din vitrină
Între cărbunii aprinşi ai vânzătorului de castane
Între cele două vase norvegiene care au amarat la Rouen
E imaginea ta

Ea răsare între mestecenii din Finlanda

Acel negru frumos de oţel

Cea mai mare tristeţe este atunci
Când primeşti o carte poştală din La Coruña

Vântul bate din asfinţit
Metalul roşcovilor
Toate-s mai triste ca altădată
Toţi zeii tereştri îmbătrânesc
Plânge-universul în vocea ta iată
Şi nişte fiinţe noi se ivesc
Trei câte trei dintr-odată

Luni rue Christine

Mama portăresei şi portăreasa îi lasă să treacă pe toţi
Dacă eşti bărbat haide în seara asta cu mine
Va fi destul ca unul să ţină poarta deschisă
În timp ce celălalt va urca

Ard trei becuri cu gaz
Patroana e bolnavă de piept
Când vei termina o să jucăm o partidă de jacquet
Un şef de orchestră pe care îl doare în gât
Când vei veni la Tunis o să te fac să fumezi opiu

Asta are aerul că rimează

Grămezi de farfurioare flori un calendar
Pim pam pim
Drace îi datorez proprietăresei aproape 300 de franci
Dar mai bine îmi tai o bucă decât să-i plătesc
O să plec la 20 h 27m
Şase vitrine se uită mereu atunci ţintă una la alta
Cred că ne ducem să ne zăpăcim şi mai rău
Domnule dragă
Sunteţi un bărbătuş de doi bani
Dama aceea are un nas ca un vers solitar
Louise şi-a uitat haina de blană
Eu n-am haină de blană şi nu mi-e frig
Danezul îşi fumează ţigara uitându-se la orar
Pisica neagră trece prin braserie

Aceste crepuri sunt fine
Curge fântâna
Rochie neagră ca şi unghiile ei
E complet imposibil
Iată domnule
Pe jos este plin de talaş
Atunci e adevărat
Servitoarea cea roşcovană a fost răpită de un librar

Un jurnalist pe care îl cunosc de undeva foarte vag

Ascultă Jacques e foarte serios ce vreau să-ţi spun
Companie de navigaţie mixtă

El îmi spune uitaţi-vă domnule ştiu să fac gravuri şi tablouri
N-am decât o micuţă de slujnică

După ce dejunăm la Café Luxembourg
Odată acolo el mă prezintă unui omuleţ gras
Care îmi spune
Ascultă e frumos
La Smirna la Napoli în Tunisia
Dar pentru Dumnezeu unde o veni asta
Am fost ultima oară în China
Acum opt sau nouă ani
Onoarea depinde adesea de ora pe care o anunţă pendula
Chinta majoră

Traducere din franceză de Octavian Soviany

Poeme de Guillaume Apollinaire, din volumul „Caligrame”