Portalul și spiridușul său speculativ

De la vizuina în care pătrunde și prin care cade Alisa în Țara Minunilor la fereastra de legătură dintre Londra și Neverland ori la șifonierul de intrare în teritoriul Narniei și cartea de intrare în teritoriul Fantaziei, Marius Conkan este teoreticianul recent al portalului din care construiește o carte întreagă de speculație și analiză pe text – Portalul și lumile secundare. Tipologii ale spațiului în literatura fantasy (Editura Tracus Arte, 2016). Provocarea acestei cărți constă în chiar premisa ei: portalul nu este doar un loc de trecere spre o altă lume, ci și un instrument conceptual de negociere a granițelor dintre realitate și ficțiune și a mecanismelor (stratagemelor, tacticilor) care produc în lumea noastră nesfârșite rețele fantasmale.

De la peșterile șamanice la spațiile de tranziție înspre ficțiune, la Hristos (poarta supremă a credinței creștine) ori la descuierea cutiei Pandorei din imperiul Facebook (dacă este să exagerăm în chip demonstrativ și să constatăm în zona Facebook un soi de No-Man’s-Land unde fiecare utilizator își confecționează implicit un dublu – ori chiar mai multe!), destule instrumente, coridoare, platforme, tuneluri, instalații ar putea alcătui un portal. Marius Conkan speculează, însă, și mai departe, marcând un punct de răscruce în istoria ideilor: literatura fantasy ar putea fi „un portal metaforic către alte stadii ontologice sau chiar un teritoriu pseudo-religios” (p. 31). Dacă este să prelungim această idee, literatura fantasy nu doar emite și produce portaluri, ci devine ea însăși un portal cognitiv care marchează și catalizează teoria literaturii, teoria romanului, teoria lumilor posibile etc. Mai exact, literatura fantasy, mai mult decât orice altă literatură, este una inițiatică.

Spațiul, ca matrice de conectare și reverberare, dar și ca platformă negociabilă ontic-cognitiv, este tema centrală a cărții. Există inclusiv o miză identitară la nivelul temei de investigație, întrucât zona în care o făptură funcționează real ori ficțional o definește, la urma urmei, pe dinăuntru și pe dinafară. Aceste nuanțe sunt mai mult decât binevenite și sporesc încărcătura existențială a cărții lui Marius Conkan, dincolo de valorizarea ei teoretică întemeiată. Discuția și problematizarea din carte sunt amplificate de subcapitole care analizează heterotopiile și distopiile fantasy (adică natura lumilor fantasy), precum și construcția acelorași lumi atât de invocate. La finalul cercetării există o lectură aprofundată aplicată la Peripețiile Alisei în Țara Minunilor și la ciclul Narnia, care concretizează teoriile explorare anterior.

Cine este fascinat de lumile primare și secundare, de portal-quest, de procesul de mitificare, de frontierele poroase ale lumii reale, dar și ale celei magice (interșanjabilitatea lor este un adevărat policier, uneori, pentru cunoscători!), are ce găsi în cartea semnată de Marius Conkan, care ea însăși devine un soi de portal teoretic percutant, de sinteză și analiză, pentru neofiți. Cel puțin Alisa, Wendy și Peter Pan, Lucy Pevensie ori Bastian ar citi și ei, cu lupa această carte, dacă ar putea să o facă din lumile lor imaginare / imaginate. De-acum înainte (omenește și nu numai) va trebui să fim precauți la orice fel de fereastră, ușă ori la orice fel de platformă axată pe dialectica încuiat-descuiat, căci nu se știe niciodată unde putem ajunge-plonja-ateriza. Aviz, amatorilor, spiridușilor și altor entități!