La Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania, a apărut volumul bilingv de poezie „Beleuchtete Busse in denen keiner saß / Și trec autobuze goale“, al autoarelor Dagmar Dusil (Bamberg, Germania) și Ioana Ieronim (București / Washington), ilustrații: Gerhild Wächter.
„Acum două poete prietene, consangvine liric și cultural, congeniale în empatia grijului împărtășită prin traducerile celeilalte, în română și germană, la care se adaugă un fel de panică metaforică, bine strunită și aproape demnă, în mijlocul unei lumi aminințătoare și iertătoare. Încă. Cât să apară acest volum de poezie minunat, din fericire, în orice caz.
Se adaugă desenele în alb-negru ale lui Gerhild Wächter, amintind de grafica de război a lui Picasso, precise, în contrapunct robust și necesar, mai mult în ele însele, decât cu poezia dimprejur.
Prietenele mele mai vechi și mai noi, de care am fost apropiat și despărțit pe rând, fără milă, de ani, locuri, cărțile noastre și ale altora, se întorc acum împreună și ne îmbrățișează amintirile, suferința de altădată dar și pe cea nouă necunoscută. Un vaccin sigur și miraculos.”
Emil Hurezeanu
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu