În acest episod al seriei „Un autor, o carte”, vă invităm să aflați mai multe despre romanul „Și la început a fost întunericul” de Raul Popescu, apărut în 2022, la Casa de Pariuri Literare.
Invitat: Raul Popescu
Moderator: Adina Dinițoiu (editor coordonator Literomania)
„Și la început a fost întunericul” este un microroman poetic și în egală măsură dramatic de o forță copleșitoare. E ca o supradoză literară cu efect imediat, numai că – vorba lui Derrida – pharmakon-ul este ambivalență (și drog, și medicament), iar romanul de față ajunge, în ciuda aparențelor, să fie unul cathartic. O dramă de familie, văzută prin ochii și vocea unui tânăr de 27 de ani aflat în limbul dintre viață și moarte – romanul lui Raul Popescu marchează un debut în proză de excepție și un tip de scriitură cu totul aparte în peisajul nostru literar.
Adina Dinițoiu
Romanele poetice au dovedit de-a lungul istoriei că păstrează mai bine poveștile, că rezistă trecerii timpului și încapsulează experiența de viață într-o manieră seducătoare și stranie care îndeamnă la meditație și plonjeuri în subconștient. Melancolic, cu o stranietate bine temperată, care nu cade cu totul în fantastic, și cu o poetică delicioasă a construcției și a frazării, încărcată de emoție, ca un corp viu care se zbate, este și romanul acesta al lui Raul Popescu. M-am gândit la Comala spectrală a lui Juan Rulfo și la scenele de o intensitate teribilă ale Aglajei Veteranyi, dar povestea aceasta e alta și e altfel. E ca aburul unui ibric de ceai care se ridică și-ți parfumează camera, te învăluie în ceață și în mirosuri și-ți spune povestea până la capăt. Temele pe care le abordează sunt dificile, sunt dureroase, dar limbajul prin care o face, felul în care își modulează șerpuitor structura fac totul nu doar suportabil, ci și deosebit de plăcut. „Și la început a fost întunericul” este o carte răscolitoare, care nu are cum să nu provoace emoție și nu are cum să nu vă facă să reflectați măcar o clipă la propria existență și la cei apropiați. E un roman, dar e și un poem, e o poveste crudă, dar conține și atât de multă frumusețe. E o carte pe care mi-aș fi dorit s-o pot scrie eu.
Cosmin Perța
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu