Din cîte știu, „Principele” lui Eugen Barbu este și un roman al ciumei. Începe cu un cerșetor care intră într-o biserică și se sfîrșește cu ideea că totul reîncepe din nou. Totul, adică bizantinismul, lascivitatea, dragostea – care nu e urîtă pentru că se naște între doi bărbați, ci pentru că e numai corporalitate și nimic altceva –, cinismul delăsător.
Nu, hotărît lucru, cartea nu ne lasă nicio speranță. Într-o capodoperă a literaturii franceze, Camus lasă speranța să se nască. În Oran, ciuma face ravagii, dar oamenii devin mai înțelepți și mai sensibili, mai înțelegători. Unii dintre ei, firește. Dar dincolo, în marele roman barbian, nici măcar asta nu se întîmplă.
Să însemne asta ceva? Nu știu. Barbu și-a scris romanul într-o perioadă în care chiar că nu mai exista speranță, și în mod sigur nu exista libertate. Dar noi, cei de astăzi, am văzut și fața hîdă, nepăsătoare, rece a libertății. Atunci exista totuși speranța că acolo unde există libertate există și om; astăzi se pare că sînt numai banii. Farmaciile scumpesc măștile și mănușile de cauciuc, o clinică privată nu îi mai primește pe bolnavii de coronavirus, unii patroni își concediază angajații cu un cinism strigător la cer, căpșunarii de peste tot se întorc și mulți sînt absolut inconștienți, iar statul român, care i-a lăsat pe drumuri, are tupeul să le ceară să nu mai vină.
Stăm în casă și citim, scriem, ne uităm la piese de teatru, vizităm online muzee. Și ne întrebăm, poate, ce vină am avut noi pentru toate astea. Ne liniștim spunîndu-ne că nici bunicii n-au avut vreo vină și trebuiau să meargă la război, nici părinții nu aveau nici una și au trăit comunismul. Dar parcă nici asta nu ne consolează cu nimic.
Întotdeauna se va găsi o epidemie mondială care aduce cu ea adevărul. Ne place sau nu, ăsta este adevărul nostru. Și încă nu s-a exprimat în grozăvia sa întreagă.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu