Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:
- prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
- numele autorului să fie indicat la începutul textului;
- documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
- nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
- autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.
Spor la scris!
Maturizează-te, Ana!
Emilia Crosman
-Maturizează-te, Ana! Ce, ești copil? Ai 23 de ani și plângi pe stradă de parcă ți-am făcut eu ceva rău. De ce plângi? urla din toți plămânii Tiberiu – un bărbat mic, slăbuț, roșcat și pistruiat – și cu pumnul strâns lovea sacadat, cu furie, banca pe care se așezase ca un rege și o obligase să stea și pe iubita lui, cu zece ani mai tânără. Fata se dovedise a fi prea sensibilă pentru el, om dintr-o bucată și cu toleranță zero la smiorcăieli muierești. O bleagă. Tiberiu se străduia atât de mult s-o convingă că plânge de molatică ce e, încât făcuse spume la gură ca un câine turbat și se înroșise ca racul de părea că a băut cel puțin un litru de palincă sau chiar ceva mai tare. Avea ochii injectați, buzele vinete și venele de la gât dilatate de părea încolăcit de șerpi. Zi, fată, de ce bâzâi așa? Nu ți-am făcut eu toate poftele? Ți-am cumpărat și javra asta gălăgioasă, numai să nu te mai aud cum te vaiți că ai nevoie de afecțiune. Păi, ce, nu sunt eu tandru cu tine? Pac! A mai dat încă o dată cu pumnul în bancă și a lovit-o atât de bine că a făcut țăndări o scândură. Sigur putrezise de la ploaie, s-a dezvinovățit Tiberiu în sinea lui. Apoi, ca să-și dovedească delicatețea sufletească, i-a mai dat și un șpiț câinelui, care începuse să-l latre, speriat de zgomotul lemnului prefăcut în așchii și de plânsul stăpânei. Ceva mai calm după ce a atras privirile ostile ale trecătorilor și a auzit câteva femei șușotind despre violență domestică și sunat la poliție, Tiberiu a tras-o pe Ana spre el și a îmbrățișat-o, șoptindu-i la ureche: Gata, drăguța! A trecut. Are grijă Tiberiu de tine. Știi că sunt băiat bun, dar mă ia așa cu frisoane când văd că te supără toți fraierii. Te protejez eu. Ai încredere în mine, te învăț cum să trăiești. Piatră fac din tine. N-o să te mai supere nici musca. Na cârpa asta și șterge-ți lacrimile. Fată, nu știi tu de câte rele te protejez! Tiberiu a scuipat într-o parte, parcă scârbit de răutatea lumii, a mângâiat-o pe părul ei auriu cu blândețe și i-a zis, plin de generozitate: Ce înghețată să-ți iau? De-aia cu căpșuni ?
Ana, cu capul plecat, a zâmbit timid și l-a urmat tăcută și blândă ca o porumbiță. Însă, în sinea ei, își spunea: Doamne! Câtă dreptate avea mama când mi-a spus că Tiberiu nu știe să iubească. Nici măcar nu și-a amintit că sunt alergică la căpșuni. Azi a distrus banca, mâine îmi rupe mie oasele. Doamne ferește! Vineri plec la Galați…
Emilia Crosman are 29 de ani și este din București. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Studii Iudaice – disciplină complementară Limba și Literatura Catalană (2013-2016) și Masterul de Studii Religioase – Texte și Tradiții (2016-2018). A debutat cu proza scurtă intitulată „Fripturică” în cadrul rubricii „Flash fiction stories” a publicației „Literomania” (în nr. 181), unde a continuat să publice proză scurtă.
Scrie un comentariu