Disfuncții
1.
Opaci; în vitrina interioarelor inautentice, ecoul
traversează publicul, aplauze mecanomorfe, epiteliul
Mort al literelor fără vlagă. Anii, uneori, prea puțini
Au atrofiat simțul ascuțit al poeziei. Sticla mată a sternului.
Câțiva mestecă poezie precum o bucată de carne.
Doar lungimile de undă pe care le cunoaștem, ajung, iar celelalte
Se usucă precum păsările răpuse de explozia solară. Suntem consumați
De slăbiciunile preliminare. Ne-am alungit urechile fără sens,
Reflecțiile poemelor blafarde nu ajung sus pe placa de skateboard.
Porumbeii zboară spre cerul acoperit de plasa metalică, dezamăgiți
De tehnicile obosite de luptă. Emoția care
navighează carnea nu poate fi pusă oricum pe hârtie.
2.
Seara s-a dovedit un companion adaptabil. În Piața Unirii
Încă respirau sute de plămâni. Difuzoarele contemporaneității.
Fond de ten pe dom. Câte disfuncții poate ascunde o haină curată?!
…
Antipoezie
degete dezorientate pe bătătura cordului
în interiorul senzațiilor există un monstru Colombre
evacuări succesive de emoții pe peronul 5
măștile lui Pound
carnea stricată a poezie
– nu aveți milă.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu