Flash fiction stories – august 2024: „Virala” de Ana Rotea

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Virala

Ana Rotea

Atât de matură pentru vârsta ei, Virala decidea exclusiv asupra canalelor ei. Până în primii zece mii de urmăritori, maică-sa, Iuli, încercase să-i schimbe măcar numele care, pentru generația ei depășită, suna a boală, dar fata refuzase argumentat: numele de Virala o lansase, el îi adusese fanii și îi asigura o continuitate pe net. Avea dreptate și, ca dovadă, alte mici celebrități își păstrau cu succes numele inițial. De exemplu, buna prietenă și concurentă a Viralei.

— Știu că nu o mai pot striga Alexandra, dar nu-s în stare să-i pronunț numele cel nou…

— Mamă! Ți-am mai zis. Se scrie n.s.t.sia, de la Aenestesia.

Virala își juca rolul de pe canale și acasă, dădea ochii peste cap când îi explica maică-sii ceva și, uneori, întorcea capul peste umăr, luându-și urmăritorii drept martori la prostia lui Iuli, chiar când nimeni nu o filma. Exersa în permanență, avea pentru ce: pornise pe rețelele de socializare o afacere în toată regula, cu încasări și cheltuieli, cu șofer și contabilă, cu Iuli însăși cameraman.

Chiar acum, când filma o „intervenție”, Iuli abia sufla, încercând să nu fie mai mult decât îi zisese fiică-sa să fie: un ochi. Își filmă întâi fata cea mică, pe Mia, căci Virala descoperise că fanii o adorau pe bucălată, așa că o botezase Mai-ami (fanii înnebuniseră de plăcere) și o introdusese în program, pentru momentele de drăgălășenie.

De la Mai-ami, „ochiul” se mută pe Virala, care se așezase, conform scenariului, în poala unei femei alese la întâmplare dintre cele care-și pierdeau vremea în parc. Iuli filma spatele femeii, dar știa că nu era prea contrariată. Altele se zbătuseră, o împinseseră pe fată, dar femeia de acum doar își lăsase cartea și privea pe rând la cele două puștoaice, la Virala din poală și la Mai-ami care se cățăra alături pe bancă.

Un timp, camera rămase pe chipul împietrit al Viralei, care fixa femeia. Apoi, camera se apropie, înregistrând cuvintele celei care încerca să înțeleagă ce i se întâmpla.

— M-ai recunoscut, nu? zicea femeia. Ești exact din grupa de vârstă pentru care scriu cărți…

Chipul Viralei, cu aparenta lui lipsă de expresie, cerea urgent alt unghi de filmare. Iuli trecu cât putu de lin în spatele fetei, cu camera lipită de trup, cu brațele înțepenite, rotindu-se din trunchi. Filma, în sfârșit, fața femeii, o descoperea zâmbind stânjenită la cameră. Picioruțele lui Mai-ami se legănau, marcând fiecare secundă tensionată.

Femeia se urni prima, apăsă cu arătătorul pe vârful nasului Viralei, în încercarea de a fi amuzantă. Reacția nu întârzie. Virala își întoarse capul peste umăr, cu gestul care o făcuse celebră, privi drept în cameră și zise cu mare greață:

— Ce față mai are și asta!

La editare, Iuli urma să însoțească cu scrâșnete de sticlă schimbarea expresiei femeii. Jignirea făcea întotdeauna din chipuri oglinzi sparte. Virala sări din poala victimei și-și făcu mersul special, cu brațele fluturând în jur, îndepărtându-se pentru a se pune la adăpost de o eventuală manifestare de furie.

— De ce tu, un adult, ai reacționa urât la prostioara unui copil? îi explicase Virala, zilele trecute, mamei. Reacția ta arată câtă minte ai și dacă poți gestiona relația cu un copil. E un test. Nu sunt eu de vină dacă îl iei sau îl pici. Eu doar arăt lumii rezultatele testelor.

Iuli nu găsise hibe explicației și-și admirase fiica. Dăduse apoi de canalul de youtube pe care un influencer-psiholog folosea aceleași cuvinte, descriind activitatea Viralei. Așadar de la el își culesese fata pilula de înțelepciune. Continuă să o admire: când zăcea cu orele pe ecrane, Virala învăța chestii, nu doar își vâna concurența și haterii de pe conturi secrete.

— Am crezut că mă știe, că vrea să vorbim despre cărți, bâlbâi femeia de pe bancă, atunci când camera reveni la ea.

La editare, după cuvintele astea fără sens, vor pune râsetele înregistrate ale lui Mai-ami — fanii adoră un râs colorat de copil. Iuli opri filmarea, îi păru că va fi OK femeia și se îndepărtă cu mezina ei.

Aveau mult de lucru azi, când încă o filmare le aștepta: n.s.t.sia și Virala făceau împreună un material cu vizite la bunici. Urmau să fie ghidușe, să bată palma după vreo năzdrăvănie, ideea fiind să le arate fanilor că erau asemenea lor, cu bunici și cu corvezi familiale prin care treceau de silă, de milă.

Iuli trebuia să filmeze totul într-un live de pe mobil, începând cu întâlnirea celor două. Gătite-prună, cu antene pufoase și fulare din fulgi, fetele erau o apariție lângă blocul vechi al primei perechi de bunici. Salutară la începutul filmării, cerură like și share, apoi tropăiră pe platformele înalte ale pantofilor, cu Iuli după ele, nepierzându-le niciun cuvințel.

— Ai grijă, ștearso, că mă dărâmi! izbucni n.s.t.sia.

Virala se oprise cam brusc dinaintea prietenei ei ca să-și arunce privirea peste umăr, căci și n.s.t.sia își făcuse răsucirea ei celebră din încheietura mâinii pentru fanii proprii. Ciocnindu-se, cele două abia evitaseră căderea.

— Ștearsă ești tu, răspunse Virala, iar Iuli înțelese din regresul fiicei la replicile de grădiniță că fusese luată prin surprindere. Cele mai șterse sunt blondele cu ochi albaștri, ca tine, își întări Virala contraatacul.

— Glumești?! se enervă n.s.t.sia. Te-ai văzut în oglindă? Cu părul șaten și ochii căprui, ești apogeul banalității, bună doar de șters cu privirea!

Uau, se mai tachinaseră fetele, dar nici așa! Duritățile cele noi vor aduce multe vizualizări, gândi Iuli, urmându-le. După cum o învățase Virala, stabili la repezeală, pe numere, ce avea de făcut după încheierea live-ului. Unu: cu siguranță că acel „apogeul banalității, bună doar de șters cu privirea” fusese preluat, deci trebuia găsit canalul de unde se inspirase n.s.t.sia, ca să-l urmărească și Virala și să poată preveni viitoarele… accidentări. Doi: influencerul-psiholog care le sprijinea…

— Mamă, mă lași cu sprijinitul lui?! o certase cândva Virala. Ăsta nu vrea decât să-și mărească popularitatea pe cârca mea.

Ei bine, indiferent de motivația lui, influencerul-psiholog ar fi putut, la cererea lui Iuli, să lanseze ceva acid despre… n.v.dia lui n.s.t.sia – genial! În mintea lui Iuli zbârnâiau ideile, iar femeia anticipa mulțumirea Viralei.

Cele două spinări mici, rigide și înțolite fistichiu intrară în scara bunicilor. Camera se repezi după ele înainte ca ușa greoaie să se închidă și surprinse splendid gestul-marcă al privitului peste umăr, doar că, în loc de a face vreun comentariu îngrețoșat, Virala zbieră la maică-sa printre lacrimi:

— Oprește dracului live-ul! Oprește și șterge tot!

Ana Rotea crede că o zi cu adevărat liniștită este doar aceea încadrată de alte zile liniștite. Iubește cărțile bune (și oamenii buni) și nu încetează să le (îi) caute. A publicat literatură pentru copii (seria de romane „Detectivii aerieni”, apărută la Editura Arthur) și literatură fantastică (romanele „Subteran”, apărut la Editura frACTalia, și „Ultima Poveste”, apărut la Editura Datagroup).