Flash fiction stories – iunie 2022: „Second hand” de Claudia Tănăsescu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Second hand

Claudia Tănăsescu

– Îmi arătați cerceii turcoaz din vitrină?

– Vă stau foarte bine.

– Parcă sunt cam mari…

– Nu, deloc, vă avantajează, ca și coafura dumneavoastră tinerească.

– Oh, ce drăguță sunteți. De obicei nu încerc ceva așa îndrăzneț. I-am spus coafezei că vreau ceva să mă înveselească. Mi-a zis că șuvițele astea roz, bleu și mov pal pe blond platinat sunt de ultima modă. Poate fac cadou fiicei mele cerceii. Adevărul e că de obicei mă refuză, nu vrea nimic de la mine. Eh, în Germania acolo au de toate, sunt realizați.

– Vă înțeleg foarte bine. Și fiica mea locuiește în Germania. A divorțat, dar tot nu vrea să vină înapoi. Zice: ce să fac aici? Am vrut să-i dau servicii frumoase de porțelan, pahare de cristal, fețe de masă brodate, de zestre, când a plecat. Nimic n-a vrut. Zice că-s niște vechituri. Chiar ieri am adus un set de tacâmuri de argint aici la magazin, poate vrea cineva să le cumpere. Ce să fac cu ele? Sunt singură, n-am cui să le las.

– Of, copiii ăștia. Eu ies în fiecare zi, uite, mai intru într-un magazin, mai vorbesc cu oamenii, cumpăr ceva frumos, încerc și eu să mă binedispun. Bani am, că-mi trimite fiică-mea, că dacă trăiam doar din pensie… Uite așa îmi trece ziua măcar. Acasă mă uit la televizor, dar după un timp, mă plictisesc, mă apasă pereții. O groază de prostii și la televizor. Mai ascult radio, să aud o voce de om. Îmi plac magazinele second hand, ca al dumneavoastră. Aici chiar ai ce vedea, lucruri deosebite. Și cu dumneavoastră e plăcut să vorbești, aveți înțelegere, așa.

– Mulțumesc, mulțumesc…

Oh, mă iertați, merg până în spate, se aude ceva.

Puișor, de ce stai aici și plângi? Hai, ridică-te.

– …

– Ce-ai pățit?

– …

– Of, copiii ăștia.

– Ce știți dumneavoastră?! Mama mă urăște!

– Așa ceva nu se poate!

– Ba da! Nu mă-nțelege deloc. Nu vrea să mă lase la chefuri cu colegii. Nu vrea să-mi dea bani de ieșit în oraș. Cică ce fac cu ei?! Nu vrea să-mi ia un telefon mai ca lumea. Sunt singura fraieră din gașca noastră care n-are Iphone și stă acasă sâmbătă seara. Tot îi dă întruna că mă iubește, că sunt singura ei bucurie. Să mă lase în pace, în puii mei, să trăiesc și eu!

– Te înțeleg, așa am fost și eu când eram adolescentă. Și apoi am fost mamă… Dar eu te știu, mai vii pe aici, nu-i așa?

– Da. Să știți că-mi place la magazin la dumneavoastră. Aveți chestii mișto aici, parcă-s din alte timpuri. Îmi mai iau un lucru mic uneori, mă face să mă simt mai special. Cerceii ăștia turcoaz sunt cool. I-a luat doamna?

– Nu, puișor, nu-s de mine, uite, ți-i cumpăr ție, bine? Hai, nu mai fi supărată, o să treacă.

– Toate trec…

Claudia Tănăsescu a studiat științe economice și studii europene. De-a lungul anilor a locuit în diverse țări europene și a lucrat în mai multe domenii, dar scrisul și fotografia au fost constantele din viața ei. În prezent locuiește la Timișoara și este fotografă liber-profesionistă, blogger și formatoare pentru ateliere creative. A debutat în lumea literară cu romanul autobiografic „M-am întors acasă” (Editura Faninu, 2021).