„Oameni în toată firea” de Marie Aubert (fragment)

La Editura Paralela 45 va apărea romanul „Oameni în toată firea” de Marie Aubert (traducere din limba norvegiană și note de Simina Răchițeanu)

„Personajul principal al romanului „Oameni în toată firea”, o femeie singură, fără copii, găsește speranță în noile practici medicale, începând procesul de a-și congela ovulele pentru viitor, când va găsi bărbatul potrivit. Obsesia ei spune ceva foarte important despre ce înseamnă să te maturizezi ca femeie: la un moment dat, opțiunile se restrâng și, în afară de rolul de mamă sau soție, rămân puține categorii sociale percepute pozitiv în care să te integrezi. Aubert a scris un mic roman de pionierat despre ce înseamnă să fii o femeie singură în societatea modernă.”

Klassekampen

Marie Aubert

Oameni în toată firea (fragment)

– Cum a fost cu tipul cu care urma să te vezi? mă întreabă Kristoffer, în timp ce pun feliile de cartofi într-o tigaie.

– Cine? Ah, nu. A fost doar o întâlnire de pe Tinder, nimic mai mult.

– Știi, poate ar trebui să verifici dacă nu cumva găsești vreun tip arătos pe la cabanele din zonă, îmi spune.

Îi zâmbesc, nu pot, nu pot să vorbesc despre asta, nu pot fi optimistă și nu sunt pregătită să întâlnesc bărbați arătoși, mă crispez numai când mă gândesc la asta. Swipe left șiright^[1], Petter 42, Thomas 36, Steven 45, o bere într-un pub din cartier, în care nu riști să întâlnești pe cineva cunoscut, sentimentul ciudat de jenă când îmi dau seama ce fel de bărbat e, arată altfel decât în poze. O tentativă de discuție, în timp ce beau mai repede decât trebuie, sunt stresată ca nu cumva să rămână în plop conversația, zâmbesc mult mai mult decât de obicei, vorbesc mai repede, gesticulez de teamă să nu se plictisească și undeva în sinea mea îmi spun calmează-te, nu fi așa. Te uiți la Urzeala Tronurilor? îl întreb, te-ai uitat și la alte seriale? ce sezon? e haos la jobul tău? câți oameni sunteți în departament? De ce nu-mi iese mai bine, de obicei nu sunt așa de proastă. Vede cu ochiul liber cât de mult îmi doresc, vede cu ochiul liber că n-am avut niciodată un iubit adevărat. Într-un final, ajungem în punctul în care eu întreb dacă mai bem o bere și el se eschivează și spune că trebuie să se trezească devreme a doua zi, eu mă prăbușesc pe dinăuntru, poate mergem puțin împreună, până când unul dintre noi trebuie să o ia în altă direcție, stau pe loc și mă leagăn de pe un picior pe altul în timp ce vorbim nimicuri, îmi dau seama că fac ochii prea mari și zâmbesc prea larg. Sper să spună că ne vom mai vedea, sper, chiar dacă poate m-am plictisit de moarte, dar el spune că a fost plăcut, să am grijă de mine, apoi „poate mai vorbim”, și eu îmi ridic brațele într-o tentativă de îmbrățișare, dar el face un pas în spate și brațele mele se prăbușesc, apoi îi spun și eu „ai grijă de tine” și „vorbim” și ridic mâna, cumva stângaci, ca un fel de salut, mă duc la autobuz cu brațele mele proaste atârnând pe lângă corp, stau singură în autobuz, cu brațele mele proaste, cu toți oamenii din jur, mă închid în apartament cu mâinile mele proaste și inutile.

– Bucură-te de asta cât mai poți, spune Kristoffer și își șterge fruntea, topește unt într-o oală și amestecă făina. Fiindcă apoi, bum, te trezești cu un soț și copii și visezi la viața de altădată.

– Tu visezi la viața de altădată? îl întreb.

– Poate, puțin, spune Kristoffer, râzând.

– Am să-i spun asta lui Marthe.

– Nu, să nu faci asta, răspunde Kristoffer, râzând și mai tare. Vai, nu. Chiar s-ar supăra.

– Dar chestia asta cu întâlnirile de pe internet, spune el, scuturând din cap. Nu cred că aș putea. Pare a dracului de obositor.

Nu răspund, îi e ușor să spună ce-ar fi făcut dacă ar fi fost în locul meu, își ridică privirea din oală și se uită la mine.

– Sau poate că mi-e ușor să spun așa ceva, îmi spune și mă bate pe umăr.

– Stai liniștit, îi răspund, râd forțat.

^[1] Glisează la stânga și la dreapta – termeni folosiți de aplicația socială/ matrimonială pentru telefon numită Tinder, prin intermediul căreia utilizatorii pot să cunoască oameni noi; glisarea la dreapta înseamnă că utilizatorului îi place profilul respectiv (like), glisarea la stânga înseamnă că nu (dislike). Profilul este sumar, în principal, alcătuit din fotografie, nume (real sau fictiv), vârstă. Când doi utilizatori manifestă interes reciproc prin glisarea la dreapta, se consideră că există o potrivire de gusturi, iar aplicația le permite să pornească o conversație online.

Marie Aubert (n. 1979) a debutat în 2016 cu „Pot să vin la tine acasă?”, o carte de proză scurtă ce a avut un succes uriaș în Norvegia, vânzând mai bine de 10 000 de exemplare. Romanul „Oameni în toată firea” (2019), foarte bine primit de criticii din zona scandinavă, a fost laureat al premiului Young People’s Critics’ Prize (echivalentul Premiului Goncourt des lycéens în Norvegia) și nominalizat la Booksellers’ Prize. Autoarea locuiește în Oslo.