Poeme de David Cuzino

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem câteva poeme semnate de David Cuzino.

Pharmakon

Știu că vă place să vorbim despre suferință
așa că am să vă țin un curs de psihiatrie
Începutul trebuie să abordeze ceva cu greutate
originea durerii
Pe mine mă zdruncină cacofoniile și ismele
capitalism
catolicism
sentiment ambalat pe bucăți
și dezamăgire adâncită pe piele cu biciul
Cursurile sunt mereu pe minim două voci
și pe x perechi de priviri alunecoase
Îmi scot evantaiul cu pene de păun
bun de făcut vânt iarna
Rog primul rând să smulgă câte o pană
să și-o lipească de frunte
și apoi să ne însușim portrete
sau poate să stăm fără șosete
mai nou e bine să se vadă piele
Spre final o să vă rog pe fiecare să-mi lăsați
un bilețel – anonim evident
Vreau să văd ce ați pus fiecare pe
balcon
Eu mi-am pus borcane goale, printre care se află
și borcanul cu zacuscă pe care l-am împărțit
A fost foarte bun
(E o despărțire dacă te pun pe balcon?)
doar că acum e plin de tremurături
urme de degete umede și de zgomotul pe care îl făceam când
deschideam telefonul după trezirea de la 3h du matin
Văzusem că a rămas un spin la mine în deget
de la planta de la tine
pe care am găsit-o în vis
unde aș fi vrut să mă trezesc pe tine
sau să îți demonstrez că mă pot intoxica în fața ta
am rămas cu un punct roșu
din care o să crească fie
un neg
fie o scoarță groasă
ce am fi putut noi să fim
Mai întâi am zis ce păcat
Și acum mă lupt între ce păcat și ce bine
între o tulburare de adaptare
și insomnie-simptom
Schimb suferința dacă îi dau un alt nume?

PICC-line

M-am întins pe masa de billiard
și l-am rugat pe același Mare Chirurg
să-mi pună o cutiuță sub piele
legată la inimă printr-un cateter
Urmează să mă prezint în mod regulat
ca să-mi înțepe cutia cu molecule
care țintesc intimitățile nebănuite ale corpului
Doar că gata nu voi mai fi pacientul compliant
Îi las pe prietenii mei să facă fix ce vor cu mica mea cutie
I-am lăsat înăuntru
mi-au alunecat direct în urechiușă
unde se joacă de-a cimpanzeii și papagalii
printre cordajele mele
se bălăcesc, zgâlțâiți ritmic de valurile valvelor mele.

Cutia mea rămâne deschisă
nu-mi pasă de Candida (ce-i aia)
nici de microbi cu suflet auriu
rezistenți la orice
chiar și la alcool
Las cutia deschisă fiindcă aștept
să fie umplută cu atingeri de care până acum
n-am avut parte
(de câte ori v-a atins cineva pe dedesubt)
Uneri chiar eu îmi bag degetele înăuntru
și le scot cu ciupituri lăsate de prietenii mei
Am ajuns să nu-mi mai recunosc mâinile
când nu au zgârieturi pe ele
sau urme de la colții Nadiei

Mi-ar plăcea să mai rămân, dar am să plec
Mă trezesc. Ascult muzică și mănânc puțin
Pun crucea la gât
spun Tatăl Nostru cam pe fugă
și cu toate astea
cad pe jos pe ciment
și pic lângă un melc
El are cutia închisă. E ascultător. Nici nu i-au dat ochii încă.
Avea dreptate chirurgul
când voia să mă injecteze? eu mi-am zis că trebuia să fie sigur
în scop politic
Doar că ce el n-a priceput
a fost că doar ca mine
apuci să vezi o altă margine de orizont
în același timp în care
îmi privesc toți prietenii, rezistenți la chimioterapice
cum îmi ies din cutie
și se uită la o continuare pe care eu nu o mai prind
fiindcă vine Nadia și mă linge pe pleoape
și mi le închide

***

Încearcă să-L vezi pe Dumnezeu în oameni
auzise prietena mea întinsă pe jos în tramvai
din partea unei doamne
Doar că prietena mea deja se întorsese din expediție
și nu găsise decât o pungă cu semințe
plină cu glume de bărbați.

Eu am privit pe cineva în ochi.
Tot ce am văzut a fost apa din balta cu apă stătută
și mereu liniștită
unde bătăile inimii mele devenite între timp un amărât cord
fac niște ecouri cât să-mi azvârle
visele din craniu.
Am privit și am încercat să mă văd pe mine
Și nu se vedea decât balta cu mătasea broaștei
era un luciu pe balta mea
peste care pluteau niște scaieți. Vreau
să ne înțepăm tălpile cu ei și să mă lași
să-ți fac o cruce din scuipat
să-ți treacă durerea după

***

Vreau să scriu o poezie amuzantă
seriozitatea mi-a alungat toate visele
și acum mă simt mai singur.
Așa că am decis să scriu o poezie despre
Suzana Gâdea, ministrul educației naționale 1976-1979
Am auzit de Suzana de la mamaie
(care e foarte liberală)
Suzana e recunoscută pentru efortul ei cel mai mare
oala cu sarmale
Cred că păstra cel puțin o sarma o păstra
în numele lui Stalin
și pe alta o păstra ca să și-o pună în păr
pentru buclele de nașă.
De dragul simplificării o să spun
că ea mai avea încă o sarma
care avea și o gură, bună la urlat
-Nu uita oala în frigider că prind pastele gust de zoaie
și fiu-tu plânge iar în casă de foame

Ceva m-a legat de Suzana de când am auzit de ea
pentru prima dată.
Cred că ține de faptul că ea a raised awareness legat de sarmalele românești
sau de cum mă ajută să fac punte între prietenii mei
și caietele mele.

David Cuzino este student la Medicină, în București, dar anul acesta îl petrece în Franța datorită unei burse. Este prima dată când textele sale sunt publicate.