„Sarcinile periculoase sunt date spre îndeplinire celor mai puternici”

Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o rubrică săptămânală realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din „M-ai întrebat de ce. Despre providență. Despre fermitatea înțeleptului” de Lucius Annaeus Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru şi Ştefania Ferchedău, ilustrații de Sașa Staicu, Editura Seneca, 2014).

*

De ce zeul îl loveşte pe cel bun fie cu o sănătate şubredă, fie cu doliu, fie cu alte motive de suferinţă? Pentru că şi în taberele militare sarcinile periculoase sunt date spre îndeplinire celor mai puternici: comandantul îi trimite afară pe soldaţii bine aleşi ca să atace duşmanii în ambuscade pe timp de noapte, să pornească în recunoaştere sau să pună pe fugă o garnizoană din postul ei. Niciunul dintre cei care ies afară nu spune: „Rău se poartă cu mine comandantul suprem“, ci „A luat o bună hotărâre“. La fel ar trebui să vorbească cel căruia i se porunceşte să îndure ceva ce este motiv de jale pentru fricoşi şi pentru leneşi: „Zeului i-am părut demni să probeze prin noi cât poate îndura natura umană“.