„Scartabello” de Edoardo Sanguineti (II)

Dominique Ilea ne propune o nouă incursiune în poezia universală, cu titlul „Poesia di tutti i giorni”. În acest număr al Literomaniei, vă invităm să citiți un fragment din volumul „Scartabello” (1981) de Edoardo Sanguineti (1930-2010).

Edoardo Sanguineti

Scartabello

43.

pe filistinu’ ce doarme-n mine l-am adormit, sper, o dată pentru totdeauna: (l-am drogat
cu ceai de somnoroasă,-n doze de cal):
ți-am pregătit aci astea două rânduri,
deci, chiar-nainte de culcare, și ți le las la bucătărie, pe mașina cu gaz (scuză-
mi graba, hârtia, sictirul, caligrafia), rugându-te ca, mâine dimineață, atâta doar
(sună-mă, negreșit, pe la 7 și-un ¼, ca de-obicei), dacă-mi faci cafeaua, de cum
te scoli, să nu-l deștepți:
(chiar de sforăie-n draci, porcu’ de el): (și mersi):

Sursă foto aici

Cunoscut în România mai mult ca eseist și critic angajat de stânga, Edoardo Sanguineti (Genova, 1930-2010) a fost deopotrivă poet, prozator și dramaturg, profesor de literatură italiană modernă și contemporană la universitatea din Torino (1965-1974) și din Genova (1974-2000), dar și om politic, consilier comunal la Genova (1976-1981), apoi deputat PCI independent în Camera Deputaţilor (1979-1983). Membru (alături de Umberto Eco și Alfredo Giuliani, printre alții) al Grupului ’63 avangardist, va conduce, împreună cu criticul de artă Achille Bonito Oliva, prestigioasa revistă din anii ’80 „Cervo Volante”, apoi, în tandem cu poeta Nadia Cavalera, cvadrimensualul „Bolletario”. Satrap transcendental al Institutului Patafizic milanez, Mare Maestru al celui parizian, salutat și cu distincții mai oficiale: premiile Corona d’oro (Struga) și Capri dell’Enigma (1998), premiul Librex Montale (2006), membru fondator al luxemburghezei Académie européenne de Poésie, membru consultant al lui Poetry International din Rotterdam, a tradus din tragicii greci, din Aristofan, Seneca, Petronius, Corneille, Brecht etc., i-a adaptat pentru scenă pe Dante, Ariosto, Goethe, Pirandello, Shakespeare, Carlo Gozzi etc., a realizat antologia critică „Poesia italiana del Novecento” (Einaudi, 1969). A scris: romanele „Capriccio italiano” și „Il Giuoco dell’Oca” (Feltrinelli, 1963, 1967), volumul de proză „Smorfie” și unul de „Teatro” (Feltrinelli, 2007, 1969), „Interpretazione di Malebolge” (teza sa despre Dante, 1961), monografia „Alberto Moravia” (Mursia, 1962), eseurile „Ideologia e linguaggio” (Feltrinelli, 1965, reluat în 2001), „Lettura del Decameron” (Edizioni 10/17, 1989), „Cultura e realtà” (Feltrinelli, 2010). Opera poetică (majoritatea apărută la Feltrinelli) e cea mai vastă: volumele „Laborintus” (1956), „Triperuno” (1964), „Wirrwarr” (1972), „Catamerone” (1974), „Postkarten” (1978), „Stracciafoglio” (1980), „Scartabello” (1981), „Segnalibro” (1982), „Novissimum Testamentum” (1986), „Bisbidis” (1987), „Senzatitolo” (1992), „Corollario” (1997), „Il Gatto Lupesco” (2002), „Mikrokosmos” (antologie 1951-2004), „Varie ed eventuali” (2010) reunesc fiecare mai multe cicluri de poezii, corespunzând unor perioade biografice precise. Volumul „Segnalibro. Poesie 1951-1981”, cu poeme din: „Catamerone” (1951-1971, ciclurile: „Triperuno”, „Laborintus”, „Erotopaegnia”, „Purgatorio de l’Inferno”, „Wirrwarr”, „T.A.T.”, „Reisebilder”), „Postkarten” (1972-1977), „Stracciafoglio” (1977-1979), „Scartabello” (1980), „Cataletto” (1981) și câteva „Fuori catalogo” (1957-1981), e un concentrat ideal al călătoriilor (prin Italia, Germania și Franța) și al căutărilor (erotice, parentale, studioase, ideologice, stilistice) ale autorului, de la poundism și psihanaliză, experimentalism neo-avangardist și intelectualism, la un cvasi-jurnal cotidian, chiar și la desprăfuirea unor modele clasice.