A apărut la Editura Curtea Veche romanul „Crudo” de Olivia Laing (traducere de Oana Zamfirache).
Kathy este scriitoare, Kathy este personaj și tot Kathy ar putea fi oricare dintre noi. Dramele, tandrețea și momentele de nehotărâre sau, dimpotrivă, atitudinea libertară, curajul și inteligența crudă fac din ea exponentul perfect al lumii recente, într-o poveste de viață spusă cu o sinceritate necruțătoare.
Decadent și provocator, romanul Oliviei Laing disecă o realitate tulburătoare, în care actorii sociali și politici schimbă mersul vremurilor într-un decor extrem de familiar. Iar tonul caustic al naratoarei nu iartă pe nimeni: de la paralizia provocată de Brexit, alegerea și declarațiile lui Trump, încălzirea globală și injustețea legii până la lupta de clasă, misoginie și superficialitatea unei societăți aflate în cădere liberă.
„Ne este greu să deslușim Crudo, și cu atât mai greu să îl descriem. Asemenea cărților de nonficțiune ale autoarei, și acest roman pare un labirint al înțelesurilor și formelor.”
The New York Times
Olivia Laing (n. 1977) este scriitoare și un important critic cultural. Articolele și studiile sale pot fi citite în publicații precum The Guardian, Frieze și New Statesman. În 2019 a devenit membră a Royal Society of Literature, privilegiu acordat scriitorilor britanici pentru meritul de a susține literatura atât între granițele țării lor, cât și din postura de ambasadori culturali. Și-a făcut debutul literar cu trei scrieri de nonficțiune: „To the River” (2011), „The Trip to Echo Spring” (2013) și „The Lonely City” (2016), pentru care a primit Premiul Windham–Campbell.
Prin textele ei a devenit unul dintre reprezentanții majori ai schimbării sociale, construind combinații neașteptate de critică politică, biografie și memorialistică, psihologie și scriitură nomadă. „Crudo” (2018) este primul său roman. Apreciat atât de publicul larg, cât și de critică, a fost desemnat câștigător al James Tait Black Memorial Prize, cel mai vechi premiu literar din Marea Britanie. Construită în tehnica roman-à-clef, cartea face o radiografie a societății contemporane, aducând totodată un tribut artei și dezvoltării personale.
Sumar Literomania nr. 184
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu