La Editura Tracus Arte va apărea volumul „Scrieri despre literatură și artă” de Pier Paolo Pasolini.
„De ce iubesc cinematograful și de ce am trecut la el? Am vrut să schimb limba, să părăsesc limba italiană; a fost o formă de protest împotriva limbilor și împotriva societății. Însă adevărata explicație este că eu, făcând film, reproduc realitatea, adică mă apropii extraordinar de mult de acest prim limbaj uman, care este acțiunea omului așa cum se prezintă ea în viață și în realitate.” Această declarație a lui Pasolini, făcută la sfârșitul vieții, pune în lumină setea lui de a adera la realitate, teoretizată explicit în scrierile referitoare la cinematografie, dar lasă în umbră enorma sa creație de teoretician și critic literar, bazată tocmai pe o rafinată interpretare a limbii italiene. Jurnalistica literară și cea cinematografică, necontenit prezente la Pasolini, pornesc cel mai adesea tocmai de la stil și limbaj, iar cronicile lui – surprinzător pentru polemistul care era – au îndeobște ca deznodământ un exercițiu de admirație. Iar lucrul acesta spune ceva despre calitatea umană a lui Pasolini.
Smaranda Bratu Elian
Pier Paolo Pasolini (1922-1975), cea mai originală și, în mod paradoxal, și reprezentativă figură a culturii italiene din cea de a doua jumătate a secolului XX, a fost un creator proteic. Cunoscut pe tot globul pentru excepționalele sale filme de autor, în Italia văzut înainte de toate ca poet-emblemă al unei întregi epoci, el a fost și un formidabil eseist și jurnalist. După volumul de Scrieri corsare (Polirom, 2006), conținând cele mai incitante intervenții civice din ultimii săi ani, volumul de față îi oferă pentru prima dată cititorului român o antologie din scrierile sale despre literatură și artă. Selecția a urmărit să redea: cele mai sugestive declarații ale autorului despre propria sa creație; principalele sale abordări teoretice cu privire la literatură și artă, precum și pozițiile pentru care a militat în incendiarele dezbateri culturale din Italia acelor vremuri; abordarea critică, interesantă în sine, a unor importanți scriitori italieni și străini familiari cititorului român; și, firește, câteva dintre scrierile cele mai semnificative despre cinematografie. Publicarea acestui volumului vine să umple singurul gol major din imaginea pe care o aveau cititorii români despre acest creator și gânditor excepțional.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu