În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem poemul „Tata a plecat” de Rudolf Bussmann, poem publicat în antologia „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”.
Tata a plecat
Tata a plecat.
Copii, tata a plecat.
S-a ridicat fără vreun cuvânt – și dus a fost.
La cine o să vă strâmbați
Pe cine o să duceți de nas, cui
O să mânjiți hainele cu frișcă?
Tata s-a dus.
Copii, tata s-a dus.
Tocmai era aici, acum s-a dus.
Chemați-l cu vorbe de alint.
Strigați-l cu vorbe urâte. Urâciosule
Păpădie, iepuroi, bombonel.
Tata e aici.
Copii, tata e aici.
Scărpinați-l pe spate, gâdilați-l la tălpi
Ciupiți-l de fund, mângâiați-l pe piept
Și pe burtă, până se trezește.
Tata e rece.
Copii, tata e rece.
În sobă focul, și tata așa de rece,
Lăsați-l în pace, întorceți-i spatele
Ieșiți din casă. Aruncați jocurile
El le-a câștigat
Și pe unul l-a pierdut.
Rudolf Bussmann s-a născut la Olten. A făcut studii de germanistică, romanistică și istorie la Universitatea din Basel. A fost bursier la Paris și Berlin. Din 1987 trăiește la Basel ca scriitor liber profesionist. Este autor de romane, eseuri, îngrijitor de ediții, poet. Împreună cu Martin Zingg a editat, timp de peste cincisprezece ani, revista literară „drehpunkt”. Rudolf Bussmann este unul dintre cei mai publicați poeți elvețieni contemporani de expresie germană în revistele din România („Tribuna”, „Familia”, „Ateneu”, „Poesis”, „Calende” etc.). Cu toate că nu a publicat până în prezent decât un singur volum de poezie, critica îl consideră o voce distinctă, personală, un spirit cu un admirabil simț al limbii și de o neobosită curiozitate intelectuală. „Rareori – spune un comentator helvet – s-a întâmplat ca un poet să lase o asemenea amprentă lirică după ce a publicat primul său volum de versuri.” (Radu Țuculescu)
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu