Lors du Festival de musique de chambre SoNoRo (XIVème édition, 1-17 novembre 2019), le pianiste franco-canadien Louis Lortie a accepté de nous répondre rapidement à quelques questions musicales pour Literomania, partenaire média du Festival. Nous le remercions chaleureusement! (Adina Diniţoiu)
Quelles pièces musicales interprétez-vous dans le festival SoNoRo, dans le cadre thématique « Dada » de cette année ? C’est différent de votre répertoire habituel ?
Complètement différent et fascinant de porter un chapeau surréaliste en jouant Satie… quel plaisir!!
Vous avez un très vaste répertoire musical, de Mozart à Stravinsky, en passant par Beethoven ou Liszt. L’intégrale « Années de pèlerinage » de Liszt a figuré dans le top 10 de « New Yorker » des pièces musicales de 2012. Quelles sont en fait vos préférences personnelles, qu’est-ce que vous aimez jouer le plus ?
En fait , j’aime continuellement changer et m’adapter à de nouveaux défis donc SoNoRo me convient parfaitement.
Vous avez beaucoup voyagé pour donner des concerts. De quel coin du monde gardez-vous un souvenir à part ?
Je suis un éternel amoureux de toute l’Europe. Je ne me lasse pas de la découvrir.
Le public est-il différent dans chaque pays, où est-ce que vous vous êtes senti le mieux accueilli ?
En fait, chaque pays, chaque lieu a des réactions différentes. Ce qui m’intéresse, ce sont les gens que je rencontre après à l’arrière scène.
Qu’est-ce que représente pour vous la musique et, en particulier, la musique de chambre (mise en avant par des festivals comme SoNoRo) ?
Un moyen parfait pour communiquer avec des gens sensationnels de cultures très différentes.
Racontez-nous, brièvement, votre année musicale 2019, avant et après SoNoRo (il nous reste encore un mois de cette année).
Une énorme préparation: rejouer les 32 sonates de Beethoven.
Vous êtes pour la première fois à Bucarest, en Roumanie ? Quelles sont vos impressions de la ville/du pays ?
Public très curieux et chaleureux!
Timp de mai mult de trei decenii, pianistul franco-canadian Louis Lortie a concertat în întreaga lume, fiind considerat unul dintre cei mai versatili pianiști din prezent. El și-a extins dibăcia interpretativă asupra unui spectru repertorial larg, iar spectacolele și piesele sale premiate atestă remarcabila sa anvergură muzicală. Solicitat pe cinci continente, Lortie a întocmit parteneriate de lungă durată cu orchestre precum Orchestra Simfonică BBC, Filarmonica BBC, Orchestra Națională a Franței și Filarmonica din Dresden în Europa, dar și Orchestra Philadelphia sau Simfonia din San Diego în Statele Unite. În Canada, țara sa nativă, el încântă audiența alături de marile orchestre în Toronto, Vancouver, Montreal, Ottawa si Calgary. În plus, printre colaborările sale se numără Orchestra din Shanghai, unde a fost artist rezident în 2017-2018, dar și Filarmonica din Honk Kong, Orchestra Simfonică Națională din Taiwan, respectiv Orchestrele Simfonice din Adelaide și Sydney. Artistul a colaborat și cu dirijori precum Yannick Nézet-Séguin, Edward Gardner, Sir Andrew Davis, Jaap Van Zweden, Simone Young, Antoni Wit și Thierry Fischer. În ceea ce privește înclinația sa pentru muzica de cameră, Louis Lortie concertează în cele mai prestigioase săli de concerte și festivaluri, de pildă Wigmore Hall din Londra, Filarmonica din Paris, Carnegie Hall, Sala Simfonică din Chicago, Beethovenfest din Bonn și Festivalul Liszt. Lortie este cofondatorul și Directorul Artistic al Festivalului Internațional LacMus din zona Lacului Como și este profesor la Chapelle Reine Elisabeth din Bruxelles. Fiind un artist prolific, relația lui Lortie de 30 de ani cu Chandos Records a dat naștere unui catalog de peste 45 de piese, acoperind o arie muzicală vastă, de la Mozart la Stravinsky și incluzând un ciclu complet de sonate ale lui Beethoven, dar și opera integrală „Années de pèlerinage” a lui Liszt, care a fost inclusă de către New Yorker în topul 10 al pieselor din 2012. Louis Lortie a studiat în Montréal alături de Yvonne Hubert (studentă a legendarului Alfred Cortot), în Viena cu specialistul în muzica lui Beethoven, Diete Weber, și, ulterior, cu Leon Fleisher, discipol al lui Schanbel. În 1984, a obținut Premiul I la Concursul Busoni și, în același an, a fost câștigător al Concursului de la Leeds.
Credit foto: Şerban Mestecăneanu, http://meste.ro/
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu