Pe data de 26 martie 1931, s-a născut, la București, Mircea Ivănescu. Un poet discret în timpul vieții, Mircea Ivănescu a devenit, între timp, un reper pentru poezia românească actuală. Cu această ocazie, Literomania vă propune spre lectură câteva poeme semnate de părintele lui mopete.
mopete în atmosfera lăuntrică
mopete s-a instalat într-o seară comod,
la marginea focului, să-și citească gazeta –
în spatele lui, scara care suia la pod
trosnea când lumina focului își înfigea egreta
pe câte o treaptă. mai foșnea și mopete
când întorcea foaia să urmărească ce scrie
despre una sau alta. din când în când își nota pe manșete
câte o idee, ca să poată mai târziu să o transcrie
când avea să se ducă la culcare, pe peretele de deasupra
patului. alături, pe măsuță, avea sticla și paharele
(îl așteptase în seara aceea pe marele
lui prieten – dar nu venise). asupra
întregei scene era o liniște binefăcătoare.
nivelul lichidului în sticlă scădea cu câte o palmă liniștitoare.
(Din vol. Poeme – 1970)
mopete și ipostazele
mopete scrie un poem despre mopete
stând la masă în local, scriind aplicat
un poem despre mopete – (mopete are pe masă un tom complicat
cu minunățiile despre evul mediu – și pete
de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe).
mopete din poemul pe care-l scrie el însuși
își face închipuirile lui despre dânsul și
crede că este independent – însă bufnițe –
semne ale rațiunii – îl pândesc pe propria lui frunte,
pentru că ele știu că el este doar o creație
care depinde de orice măruntă aberație
a lui mopete, când vrea să se încrunte
fără motiv, și îl uită. mopete s-a răsturnat.
care din ei? el – celălalt? celălalt?
(Din vol. Poeme – 1970)
mopete și timpul pierdut
mopete a lipsit multă vreme de acasă.
și într-o dimineață s-a întors, să-și vadă pisica –
era o dimineață cu soare. în curte, frica
lui mopete de locul acesta se strânsese, retrasă,
lângă florile pălite de vară din b razdă la soare –
avea acum chipul pisicii, și îl privea
pe mopete cu ochi impasibili, și abia
decolorați de lumina cu străvezimi autumnale.
mopete, oprit o clipă să o privească,
o simțea, pe pisică, foarte străină. ar fi vrut
să intre repede în casă. O nefirească
amețeală îl legăna pe trepte, înspre pisică, înapoi.
până la urmă, pisica a plecat, cu mersul greoi
al plictiselii. se vedea că-i este urât.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu