Violența în literatura latino-americană

În America Latină, violența a fost întotdeauna o problemă de actualitate. Dar ea nu apare doar la nivelul vieții cotidiene, ci, așa cum era de așteptat, și în numeroase opere literare – atât ale contemporaneității, cât și ale deceniilor (veacurilor!) trecute. Suficient de previzibil, alături de tema violenței, apare și sentimentul de nesiguranță pe care întregi comunități umane îl trăiesc atunci când sunt confruntate cu realitățile unui univers în care pare că doar forța brută își mai poate spune cuvântul.

Căci violența a devenit, din păcate, unul dintre semnele caracteristice ale identității latino-americane, un soi de „simbolică cetățenie” (așa cum au numit-o cercetătorii care au studiat fenomenul), câtă vreme atitudinile crude ori dure au modificat profund, mai cu seamă în ultimul secol, relațiile dintre oameni în întreaga Americă de Sud, violența transformându-se într-o veritabilă obsesie omniprezentă în această lume, dominând totul și putând caracteriza aproape orice. Fenomenul a fost explicat, parțial, (și) prin situația dificilă cu care s-au confruntat multe state latino-americane în timpul sau la sfârșitul dictaturilor care au marcat continentul, din Columbia sau Argentina și până în Brazilia și Peru, dar și prin relațiile interumane și interstatale viciate, determinate de războaiele care s-au desfășurat în această regiune încă de la câștigarea independenței țărilor de aici față de puterile europene. Viața oamenilor s-a modificat treptat, tot soiul de stări de urgență devenind regula, nu excepția, astfel încât supraviețuirea în condiții vitrege a devenit cea mai importantă preocupare.

Dar ce determină, oare, fascinația publicului pentru o temă precum violența? Ce înseamnă un act de violență relatat într-o povestire sau un șir de crime într-un roman de sute de pagini? Dincolo de aplecarea spre senzaționalul facil și spre detaliile care țin prima pagină a tabloidelor, cititorul descoperă, de pildă, în astfel de texte că violența exprimă „sentimentul tragic al istoriei prin intermediul alegoriei”, așa cum afirma Walter Benjamin. Literatura abordând tema violenței în spațiul latino-american are, deci, și rolul de a pune în fața cititorului o altă față a istoriei suferinței lumii, așa cum se vede ea prin ochii victimelor, dar, câteodată, și din perspectiva agresorilor, pentru a da seamă, în acest fel, despre șansele de salvare ale unei umanități prizoniere într-un cerc al ororilor și al barbariei din care, uneori, pare a nu mai putea sau a nu mai ști să iasă.

De la aceste premise a pornit importantul și impresionantul volum dedicat violenței în literatura latino-americană, publicat în acest an la prestigioasa Editură Routledge (New York & London), „The Routledge Handbook of Violence in Latin American Literature”, editat de Pablo Baisotti (având un doctorat în Științe Umaniste la Universitatea din Bologna și studii masterale la Bologna și Sorbona, specialist în abordări transdisciplinare, cu o carieră universitară în America de Sud, Asia și Europa). Cu o prezentare grafică de excepție, având peste cinci sute de pagini și aducând laolaltă peste treizeci de cercetători de pe întreg mapamondul, cartea aceasta explorează cele mai diverse forme și manifestări ale violenței, așa cum apar ele în America Latină și în literatura sa, din epoca precolumbiană până în zilele noastre. Desigur, proiectul este deosebit de ambițios, iar asta se vede și din modul în care e organizat materialul volumului, împărțit pe patru secțiuni (și având 32 de capitole), după cum urmează: „Reprezentări timpurii ale violenței în literatura latino-americană”, „Violența ideologică”, „Violența populară și dictaturile”, „Noi forme ale violenței în literatura latino-americană”.

Începând cu epoci îndepărtate de prezent, trecând prin perioada sângeroasă a Conquistei, a luptei pentru independență și afirmare națională și ajungând la dictaturile, loviturile de stat sau democrațiile prezentului, cartea aceasta aduce în discuție, prin fiecare dintre capitolele care o compun, probleme acute și, nu o dată, sensibile ale acestui spațiu cultural. Căci, de la aspectele ideologice la cele filosofico-religioase și de la credințele marilor civilizații precolumbiene până la încleștările și luptele de guerilla, virajele spre stânga sau orientările neoliberale, de la răboaiele sângeroase ale drogurilor la traficul de persoane sau la fenomenul migrației (inclusiv toate formele posibile de exil, fie el asumat, forțat ori accidental), acest adevărat dicționar tematico-simbolic și deopotrivă explicativ al violenței în lumea latino-americană oferă cititorului cea mai potrivită cheie de lectură, facilitând înțelegerea adecvată a unor fenomene care, altfel, ar risca să rămână (așa cum adesea s-a și întâmplat nu o dată până acum…) sub semnul unui exotism superficial ori al însemnărilor presei însetate doar de senzațional. În plus, volumul stârnește curiozitatea cititorului, făcându-l să-și dorească să citească (mai) multe dintre textele despre care scriu autorii participanți la acest proiect, dovadă că eseurile și studiile incluse aici demonstrează convingător nu doar importanța reală în plan literar a unei teme despre care s-a vorbit adesea doar în treacăt ori bombastic, ci reușesc să explice și modul în care violența a determinat evoluția (în plan socio-economic, dar și cultural) atât de aparte a continentului sud american.

Cartea beneficiază de extrem de documentatul studiu introductiv al editorului, Pablo Baisotti, autor sau (co)editor a peste douăzeci de volume apărute în ultimii ani, dar și de colaborări de marcă, printre autori numărându-se universitari și cercetători ai fenomenului literar latino-american precum Jay Corwin, Liliana Tozzi, Carmen Gómez-Galisteo, Emanuela Jossa, Hugo Salcedo Larios, Fernanda Bravo Herrera, Clementina Battcock, Ignacio López-Calvo, Stefano Tedeschi, Alexander Torres, Marcela Crespo, Sergio Villalobos-Rumminot, Mariana Romo-Carmona.

Sunt onorată că am putut participa eu însămi la acest volum, care continuă în mod fericit preocuparea pe care o aveam de multă vreme pentru tema aceasta, concretizată în cea mai recentă carte a mea, „Tigrul și steaua. Violență și exil în proza latino-americană a secolului XX (Clarice Lispector, Guillermo Cabrera Infante, José Donoso, Roberto Bolaño, Mario Vargas Llosa)”, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință (2021).