O cronică de Robert Gabriel Popa

Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.

În acest număr al Literomaniei, vă propunem o cronică de Robert Gabriel Popa.

„În toate a fost frumusețe” de Manuel Vilas

Un autor spaniol, care a prins două epoci diferite în Spania, ne oferă o viziune realistă despre lume: „În toate a fost frumusețe” de Manuel Vilas. Nu e o carte din categoria ficțiune, deși asta a fost prima mea impresie, ci una asemănătoare unui jurnal, care se concentrează pe viața autorului spaniol, profesor pentru o lungă perioadă din viața sa și scriitor, în al doilea rând, unul idealist.

Opera lui Manuel Vilas nu e prezentată într-un fir cronologic în stil clasic, în sensul că începe cu perioada copilăriei și se termină cu prezentul. Mai degrabă, e povestită pe sărite, asta în funcție de starea emoțională a celui care și-a așternut gândurile pe hârtie. Vor fi momente în care Vilas insistă pe primii lui ani de viață, când mergea cu părinții în excursie la munte, când mergea cu ei la restaurant, la ștrand sau atunci când acasă la ei veneau în vizită prieteni. Apoi, autorul trece la prezent, unul care se raportează fie la anul 2014, dovadă că Vilas trece în revistă decesul actorului Robin Williams și încredințarea tronului de către Regele Juan Carlos al Spaniei fiului acestuia, Felipe al VI-lea (evenimente ce s-au petrecut chiar în urmă cu 10 ani), fie la 2015, când amintește de un accident aviatic sau de marcarea a 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Și, după cum o spune titlul, Vilas vede în toate experiențele din viața sa o frumusețe (care stă, de cele mai multe ori, în lucrurile simple și în oamenii simpli), fie că au fost întâmplări vesele (tatăl lui, deși nu era înstărit, se considera un sărac cu stil – deoarece întotdeauna se îmbrăca elegant atunci când lucra ca distribuitor pentru croitorii; chema acasă un frizer pentru a fi tuns; ieșea alături de prieteni și fiul său la masă în oraș, la restaurante unde prețurile erau accesibile pentru cei ce nu se aflau chiar în clasa de mijloc, iar mâncarea era de bună calitate; îi plăcea să joace cărți, dar pariurile erau simbolice, ceea ce conta cu adevărat fiind socializarea), fie triste (faptul că Vilas nu și-a cunoscut nici bunicul matern și nici pe cel patern, dar și-a imaginat cum s-a desfășurat viața lor; faptul că un unchi de-al său a rămas cu o formă de invaliditate din cauza tuberculozei; faptul că s-a confruntat chiar el cu depresia și cu dependența de alcool).

E o carte despre sacrificiu (acel unchi bolnav a fost îngrijit de mamă, apoi de frați), despre fragilitatea timpului (de la doi tineri frumoși și voioși, părinții autorului au avut un sfârșit dureros – tatăl după o boală foarte gravă, mama petrecându-și ultimii ani în casa unde a crescut Vilas, chiar în camera unde stăteau autorul și fratele lui, unde de altfel aceasta a și decedat), despre viclenia oamenilor politici (autorul referindu-se atât la dictatura lui Francisco Franco, atunci când s-a și născut, cât și la reinstaurarea monarhiei în Spania, sub conducerea lui Juan Carlos), despre efemeritatea succesului (într-un capitol, Vilas povestește cum l-a întâlnit pe un fost campion mondial la box, Perico Fernandez – în 1974 a cucerit centura WBC la categoria ușoară; în 2016 a decedat; ultimii ani i-a petrecut colindând barurile și cluburile pe timpul nopții; ca o paranteză, Muhammad Ali a redevenit campion mondial la categoria grea tot în 1974, după celebra luptă „Rumble in the Jungle” cu George Foreman, iar anul morții lui Perico a fost același cu cel al dispariției lui Ali), muzică clasică (fiind un mare pasionat al acestui gen muzical, Vilas le-a dat părinților și acelui unchi bolnav nume de compozitori celebri – Bach, Wagner și Monteverdi) și familie (Vilas și-a iubit părinții, însă a rămas cu senzația că nu i-a iubit cât ar fi trebuit, iar acum simte că roata se întoarce odată ce fiii lui au crescut; în plus, face o paralelă între căsnicia părinților, care au rămas împreună până la sfârșitul vieții, în timp ce el a divorțat).

Prietenia nesinceră și bazată pe interese, poveștile despre Războiul Civil din Spania, legătura omului cu Dumnezeu și muncitorii români sunt alte teme abordate de Manuel Vilas, pe care vă invit să le descoperiți chiar voi.

Manuel Vilas, „În toate a fost frumusețe”, traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Pandora M, București, 2022

Robert Gabriel Popa, Cluj-Napoca