Cred că sunt cazuri și cazuri, mai precis, structuri spirituale diferite.
Din partea unor (destui) prieteni aflu, din cînd în cînd, că scriu prea mult, că ar fi bine să mai fac o pauză, că n-ar strica să mai fiu atent la ce fac etc. Și-atunci îmi construiesc apărarea și încep să mă gîndesc la marii grafomani ai literaturii.
Recent, l-am văzut pe Radu Vancu glumind cu asta cînd și-a postat Jurnalul (adică coperta lui) pe Facebook. A făcut-o autoironic, bineînțeles, dar de bună seamă că autoironia înseamnă să înțelegi ceea ce ești. Dar mă „îngrozesc” cînd îi citesc pe Bianca și Paul Cernat, pe Adina Dinițoiu, pe Doru Pop: și ei sunt tot grafomani, și exemplele pot continua.
Ele pot continua, însă, și în timp. Ce altceva ar fi fost marea generație de la începutul secolului XX din literatura maghiară, scriitori care și-au scris operele „mari” și „mici” nu numai cu același condei, ci parcă și în același timp? Gyula Krúdy, Dezső Kosztolányi, Endre Ady și ceilalți au fost grafomani, fără doar și poate. Sau marii critici ai literaturii române: oare cine mai scrie atîta cît un Lovinescu sau un Călinescu?
Sau să ne dăm și mai la fund: Petőfi ce a fost oare? Cîteodată, a scris mai multe poezii într-o zi (avea obiceiul să le dateze), a tradus Coriolanus, a mai scris și proză – toate astea în 26 de ani. Ce au fost Dickens, Balzac, Thomas Mann și mulți, mulți alții, dacă nu tot grafomani?
Au fost oameni care au avut o reacție de viteză mare. Au fost oameni care s-au adaptat repede, oameni cărora multe li s-au părut importante și au fost convinși că lumea ar fi altfel fără scrierile lor. Sunt și eu unul dintre ei.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu