Cultivatorul de praf este un tip de individ nou apărut în perioada pandemiei. Este acel individ care lasă ultima pe lista priorităților îndepărtarea prafului din casă cu ajutorul măturii sau al aspiratorului și care, prin urmare, încurajează formarea așa-numitelor flori de praf ori a așa-numiților fulgi de praf. Florile de praf (care pot fi văzute și ca minunați vestitori ai primăverii) și fulgii de praf (evident, dulci reamintiri ale iernii proaspăt plecate) se așază unde vor, când vor, cum vor și formează depuneri, sedimente, straturi, până când acoperă totul în jurul lor.
Cultivatorul de praf este un tip de individ nou aparut în perioada pandemiei care are atâtea priorități pe lista priorităților, încât e nevoit să se folosească zilnic de o listă de liste cu priorități pe care nu o duce niciodată la bun sfârșit. Desigur, florile de praf și fulgii de praf se așază nestingherite și pe aceste liste cu liste de priorități, formând depuneri, sedimente, straturi, până când nimeni, nici măcar cultivatorul însuși, nu mai poate descifra ce scrie pe ele. Cu atât mai puțin ce scrie pe ultimul punct al listei: îndepărtarea prafului.
Cultivatorul de praf e norocos, dar încă nu știe ce l-a lovit. Vă lămuresc eu. Să ne înțelegem, el a ajuns accidental în acest business, de cultivare a prafului, pentru că nu și-a dorit să fie antreprenor. Dar a venit praful peste el, pe nesimțite, iar acum nu are ce face, decât să își dezvolte afacerea. O afacere profitabilă. Nimeni nu a mai cultivat până acum praf. E un produs nou pe piață. Până în prezent, măturile și aspiratoarele erau folosite la turație maximă, așadar praful nu avea cum să se așeze. Dar acum, e altă treabă. Acum praful se așază, se păstrează, se înmulțește. Și va fi la mare căutare, în curând. Cu puțină imaginație, pot fi aduse în atenția consumatorilor dornici de nou o serie întreagă de produse bio: mingiuțe de relaxare modelate din praf, decorațiuni interioare prăfuite, seturi de aromaterapie pe bază de praf, fiole de praf pentru creșterea imunității și lista prăfuită poate continua. Deci, praful va aduce profit. De aia vă spuneam, e profitabilă cultivarea prafului și trebuie să mă credeți.
Cultivatorul de praf cu doi copii e încă și mai norocos. Cu doi copii, el nici măcar nu își mai pune în gând să facă o listă cu liste de priorități pe care să treacă, la ultimul punct, înlăturarea prafului. Așa că praful se formează, se așază, se depune după bunul plac.
Praful e fascinant, vă spun. În diminețile însorite, îl privesc emoționată cum șade pe pervazul ferestrei, zâmbind inocent spre mine. Îi fac cu mâna. Îmi face și el. Știe că nu mă pot atinge de el, că sunt abia la începutul listei tot mai lungi de priorități. Iar în serile târzii, cine mă conduce la culcare și îmi spune noapte bună, însoțindu-mi pașii, pe fiecare treaptă până în așternut? Da, tot el, praful. Drăguțul de el.
Ne-am apropiat mult în ultima vreme, eu și praful. Șmecherul de el, cred că a început să mă acopere și pe mine. Mă vedeți? Nu mă vedeți. Tocmai acum, când mă gândeam să fac nițel profit din cultura de praf.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu