„Decalogul scriitorului” (fragment din „Restul e tăcere” de Augusto Monterroso)

Vă invităm să citiți „Decalogul scriitorului”, un fragment din romanul „Restul e tăcere” de Augusto Monterroso (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari, Polirom, 2019), decalog care apare drept articol de sine stătător în corpul romanului, fiind semnat de eruditul Eduardo Torres.

Unu. Dacă ai ceva de spus, spune. Dacă nu, la fel. Scrie încontinuu.

Doi. Să nu scrii niciodată pentru contemporanii tăi, și cu atât mai puțin, cum procedează foarte mulți, pentru strămoșii tăi. Scrie pentru posteritate, pentru care vei fi celebru, fără îndoială, pentru că e arhicunoscut faptul că posteritatea face mereu dreptate.

Trei. Să nu uiți în nicio împrejurare faimosul dictum: Nimic nu e scris în literatură.

Patru. Ceea ce poți spune în o sută de cuvinte spune în o sută de cuvinte; când poți într-un cuvânt spune unul singur. Nu alege niciodată calea de mijloc; numai așa nu vei scrie niciodată nimic în cincizeci de cuvinte.

Cinci. Chiar dacă nu pare, scrisul e o artă; a fi scriitor înseamnă a fi artist, precum e artist trapezistul, sau luptătorul prin antonomază, întocmai e cel care luptă cu limba; pentru o astfel de luptă trebuie să te antrenezi ziua și noaptea.

Șase. Profită de toate neajunsurile, cum ar fi insomnia, pușcăria sau sărăcia; prima l-a făcut pe Baudelaire, a doua pe Pellico, iar a treia pe toți amicii tăi scriitori; așadar, ferește-te să dormi ca Homer, să ai viață tihnită a lui Byron sau să câștigi o căruță de bani ca Bloy.

Șapte. Nu-ți dori succesul. Succesul l-a terminat pe Cervantes, un scriitor extraordinar până când a scris „Don Quijote”. Chiar dacă succesul este întotdeauna inevitabil, fă cumva s-o feștelești din când în când pentru ca amicii tăi să se întristeze.

Opt. Creează-ți un public inteligent, care de cele mai multe ori e de găsit între cei bogați și puternici. Astfel, nu-ți vor lipsi nici înțelegerea, nici însuflețirea, care emană numai din cele două surse.

Nouă. Ai încredere în tine, dar nici chiar așa; îndoiește-te de tine, dar nici chiar așa. Când începi să ai îndoieli, crede; când crezi, îndoiește-te. Aici zace singura înțelepciune adevărată care-l poate însoți pe un scriitor.

Zece. Încearcă să spui lucrurile în așa fel încât cititorul să aibă mereu senzația că e la fel sau chiar mai inteligent decât tine. Fă astfel încât din când în când chiar să fie; dar pentru a face asta, va trebui să fii mai inteligent decât el.

Unsprezece. Nu uita de sentimentele cititorilor. E tot ce au mai bun; nu ca tine, care nu ai sentimente, pentru că altfel nu te-ai fi apucat de meseria asta.

Doisprezece. Din nou, cititorul. Cu cât vei scrie mai bine, cu atât vei avea mai mulți cititori; pe măsură ce le vei da opere tot mai rafinate, un număr tot mai mare de cititori va fi încântat de ele; dacă vei scrie pe gustul majorității, nu vei ajunge popular niciodată și nimeni nu va încerca să pună mâna pe tine pe stradă, nici nu te va arăta cu degetul la supermarket.

Preluat din „La Cultura en México”, suplimentul ziarului „Siempre!”, nr. 404, din 5 noiembrie 1969. La sfârșitul notei introductive de la acest text, precum și de altele semnate E.T. și adunate în numărul respectiv, se poate citi: „În încheiere, trebuie precizat că Decalogul, după cum ne-a comunicat însuși Torres, are douăsprezece porunci, dând astfel fiecăruia posibilitatea de a le alege pe cele care i se potrivesc cel mai bine, și de a respinge două, după cum îi convine. „Ținând cont de faptul”, adaugă el, „că omenirea a respins mereu poruncile lui Dumnezeu, atunci măsura mea de precauție poate fi privită drept nevinovată”.