Flash fiction stories – iunie 2023: „Evaluare națională” de Laura Pamfiloiu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Evaluare națională

Laura Pamfiloiu

Sala Shakespeare. Examene de final de an, cultură și civilizație, Eminescu, lingvistică, literatură comparată, fonetică, latină și literatură veche. Profesorul Neamțu, mereu la costum în nuanțe de maro, pantofi de piele cu toc, un tip mic și iute, cu obsesie pentru iluștrii noștri miniștri și alți mândri posesori de i-uri. Doamna Curticăpeanu, elegantă și rafinată, îmbrăcată de la Steilmann, față ascuțită, ochi pătrunzători și o voce care știa întodeauna ce și cât să vorbească. Curăța portocale cu o grație hipnotizantă în timp ce ne citea despre Iov. Profesorul Nicolescu, statură de culturist, știa pe de rost anii tuturor bătăliilor noroioase și puturoase care au pus bazele imperiului britanic.

Îmi amintesc un examen cu el, Shakespeare era plin ochi, a intrat profu’ în sală, s-a așezat la catedra de doi metri lățime, urcată pe un podium de lemn, a scos teancul de foi A4 din servietă, începe să le răsfoiască. Din spatele sălii se aude un strănut puternic.

– Cine-a strănutat? se ridică profu’ în picioare. Sala îngheață.

– Ăla care a strănutat să ridice mâna. Dintre rânduri apare un braț.

-Treci, și adă carnetu’!

Șezuturile scaunelor de lemn se izbesc de spătare, erau scaune vechi, lucioase, din lemn, ca cele de la cucurigu din sălile de spectacol, jumătate de rând de studenți se ridică să-i facă loc mâinii, se efectuează o coregrafie improvizată de la un meci de cultură și civilizație britanică. Studentul coboară spre catedra de pe podium, scaunele zdrăngăne încă o dată, apoi sala îngheață la loc.

-Adă carnetu’, zice profu’. Îl deschide, se uită la student, se uită în carnet, scrie ceva în el.

– Ăsta o fost norocul tău. Ești liber, și-i arată ușa. Gheața din sală se topește instant și de sub ea ies voci, un cor de vocale și cuvinte rupte.

– Să nu vă pună dracu’ să mai strănutați careva, râde profu’. Ăla pică.

Au trecut mulți ani de-atunci, sunt în sala 31 acum, la etajul trei din clădirea de sticlă de pe Bună ziua. Șaisprezece tineri stau cu spinările aplecate deasupra unor foi capsate, pe alocuri scrise, cu spații goale și linii gata trasate pe care copiii scriu mișcând ușor din buze. E liniște la examen, doar aerul huruie din țevile uriașe de aluminiu, ascunse în măruntaiele clădirii, din când în când foșnește câte-o filă.

E soare la Cluj, prima zi cu cer albastru după mai bine de-o săptămână de nori grei, plini de ploaie. Copiii scriu, scriu și eu, n-am cum să fac altfel. Am un teanc de foi cu informații utile, scriu pe spatele lor cuvinte total inutile care nu vor ajuta pe nimeni niciodată să treacă un examen. Scriu ordonat și cât mai citeț, chiar dacă știu că rândurile pline de cuvinte nu vor ajunge la nicio comisie, pe niciun birou, sub nicio ștampilă. Mă uit la copii și scriu, ei scriu și se uită doar pe foi. A trecut o oră de examen, tensiunea s-a scurs sub bănci și curge din sală pe sub ușă, nimeni nu tușește, nimeni nu strănută, același dreptunghi de cer albastru de la fereastra de lângă catedră ne acoperă pe toți.

Laura Pamfiloiu s-a născut la Târgu Mureș în 1976 și a absolvit Facultatea de Litere, secția română-engleză, la Cluj-Napoca. După facultate s-a angajat profesoară la grădinița Țăndărică, o grădiniță privată (printre primele din țară, la vremea aceea) cu predare în limba engleză. După primul an, a apărut o filieră a acestei grădinițe, adică prima școală privată din Cluj, școala Elf, și a început să predea limba engleză și acolo. Cu timpul, a ales să predea doar la școală, unde lucrează și în prezent. În 2013, a publicat la Editura Arthur un caiet de exerciții și jocuri, un fel de jurnal de lectură după Regele tuturor sălbăticiunilor de Maurice Sendak. În 2014, a publicat prima carte de povești, „Povești cu nasturi”, Editura Via. Cartea a intrat în finala concursului de design „Cele mai frumoase cărți din România“, ilustrațiile fiind realizate de Cristina Barsony. Un an mai târziu, a apărut „Visul licuriciului”, iar în 2016, „Pălăria bunicului meu”, ambele la aceeași editură, ambele cărți pentru copii. Colaborează și cu revista pentru copii „Fabulafia”, unde i-a apărut povestea „Chimion”. În 2016, a participat la un curs de scriere creativă organizat la Vama Veche de „Revista de povestiri”, respectiv de Simina Diaconu. Sub îndrumarea și sfaturile lui T.O. Bobe, antrenorul într-ale scrisului, a început să scrie proză scurtă. A mai participat la alte cursuri de scriere creativă, Creative Writing Sundays, iar multe dintre povestiri au apărut pe site-ul „Revista de povestiri”.