Flash fiction stories – martie 2025: „Mărțișor de București” de Dana Banu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Mărțișor de București

Dana Banu

Ultimele zile ale lui februarie o încântau pe Andreea. Își ducea la curățătoria din cartier paltonul cel roșu. Se pieptăna dimineața mai cu grijă, privindu-se în oglindă. Mergea mai des la piață unde, printre tarabele pe care începeau să apară deja trufandalele, simțea începutul primăverii. Intra la florărie să o salute pe Geta și se lăsa cuprinsă de parfumul și culorile lăcrămioarelor, ghioceilor, zambilelor și violetelor sălbatice. Cumpăra aproape zilnic o mulțime de mărțișoare din fața blocului, de la Ileana.

Ieșea dimineața din bloc în fugă. Sărea câte două trepte deodată. Nu lua liftul deși stătea la ultimul etaj. Când ajungea în fața mesei mici din tablă acoperită cu mărțișoare de toate culorile și formele, ochii începeau să îi strălucească. Era de parcă storurile ei interioare s-ar fi ridicat deodată și ar fi năvălit în adâncul ei o lumină intensă și parfumată, ca de ocean senin în larguri strălucitoare. Un ocean pe care naviga Mihai cu vaporul său care îl ducea departe pentru ca apoi să i-l poată aduce înapoi.

Mihai cel tăcut. Mihai cel vorbăreț. Mihai aplecat spre ea. Mihai mereu prezent. Chiar și când era plecat în călătoriile lui. Mihai trist. Mihai fericit. Mihai întreg al ei.

Viața Andreei era o continuă așteptare. De parcă ar fi trăit într-un port, nu la București. Era mereu plecat în cursă. Când se întorcea, fluiera de jos, din fața blocului, un refren vesel și o striga apoi tare pe nume. Ieșeau atunci toți vecinii la ferestre și îl salutau surâzând, de bun venit.

Nu o anunța niciodată dinainte pe Andreea când vine. Apărea de obicei dimineața devreme. Când auzea fluieratul lui, fata ieșea imediat pe ușă, alergând înaintea lui și – indiferent ce anotimp era – se făcea primăvară. Înfloreau toți arborii din cartier și începeau să plutească prin aer mărțișoare translucide în toate culorile curcubeului.

Mihai urca și el în fugă scările și Andreei i se părea că nu vor muri niciodată cât se aveau unul pe celălalt. Înotau amândoi printr-un aer încărcat de perle, sidef și pietre prețioase. Bucureștiul devenea întreg al lor și se transforma într-o mică broșă pe care Andreea și-o așeza la reverul paltonului ei roșu. O broșă ce avea legată de ea un șnur mic de mărțișor.

Pluteau de mână la întâmplare prin oraș. Pe deasupra Ateneului. Peste Teatrul Național. Peste Arcul de Triumf. Prin Cișmigiul ce își deschidea larg toate aleile sale primitoare, pentru ei doi.

Alunecau la pas pe Kiseleff. Muzeul de Artă îi saluta ca pe niște prieteni vechi. Cărtureștiul de pe Magheru dădea din cap senin, când îi vedea trecând prin dreptul lui. Clădirile de pe Calea Victoriei zâmbeau înduioșate.

Sensibilitatea barocă a Bisericii Stavropoleos cu izul ei oriental aluneca în valuri prin Centrul Vechi și se transforma într-o mare de un albastru cobalt pe care Andreea și Mihai navigau liniștiți.

În Pasajul Macca-Villacrosse lumina calină și galbenă ce se filtra prin acoperiș, vitraliile cele vechi și statuile de la intrare deveneau un adevărat submarin în care dragostea lor călătorea fără teamă.

Fântânile din Piața Unirii dansau și își înălțau apele colorate în fiecare seară mai puternice, datorită privirii celor doi.

Toate bomboanele de ciocolată de la Capșa – crizetele, mascotele, pralinele, oranginele, trufele, bomboanele Enescu, chanteclerele, strugurii și vișinele în ciocolată precum și adoratele lor caramele – tresăreau voioase la vederea celor doi. Ciocolateria întreagă era doar a lor.

Mihai cumpăra cofeturile acelea miraculoase și prăjiturile cofetăriei Capșa. Cofetăria lor preferată. Amandine, Africane, Boeme, Violeta, Carpați, Doboș, prăjituri încărcate de fondant, frișcă, ciocolată și siropuri.

Toate se lăsau așezate în cutii și purtate spre cartierul celor doi. Acolo Andreea le împărțea copiilor din piața cartierului. Copii de vânzători la tarabă. Copii ce ajutau la cărat și la vânzare. Copii săraci cu haine mereu ori prea scurte ori mult prea mari. Cu pantofi scâlciați și murdari. Cu zâmbete înjumătățite de greutatea vieților pe care le trăiau.

Oamenii ca oamenii, însă. Mulți o credeau nebună pentru că le oferea copiilor dulciuri scumpe în loc să le dea bani.

Andreea și Mihai, însă, nu aveau ochi nici pentru oamenii întunecați și înrăiți de viețile lor pe care și le trăiau în ură și în teamă, acoperiți de tot felul de frustrări, nici pentru clădirile în ruină ale Bucureștiului, nici pentru tristețea unui oraș ce le pare multora în agonie. Pentru ei Bucureștiul rămânea mereu al lor și același.

Un oraș ce se acoperea, în zilele în care Mihai ajungea acasă de pe mările și oceanele lui, cu un parfum auriu de soare și de primăvară. Chiar și în mijlocul celei mai viforoase ierni.

Ileana și mărțișoarele ei din fața blocului îi priveau pe cei doi cu dragoste. Și Bucureștiul devenea el însuși un mărțișor.

Un mărțișor pe care, într-o dimineață de februarie, autoarea acestui mic creion ți-l oferă ție, cel care ești acum aici, citind. Fie că ești tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat, acesta este un mărțișor pentru tine. Așa să știi! Un mărțișor de București. De la mine de acasă.

Dana Banu s-a născut la 16 martie 1970. A debutat cu poezie în anul 1984, în revista „Astra”. Este poetă, prozatoare, călătoare literară și scenaristă. De-a lungul timpului, a publicat sub acest nume în nenumărate reviste și antologii din țară și din străinătate. Tot cu acest nume de autor a semnat volumele de poezie: „Poezii din țara lui Elian”, 2007; „Cântecul samovarelor”, 2011; „și lumea cinema paradis”, 2013; „Luna și Îmblânzitoarea de oameni”, 2015; „Cartea singurătății”, 2017; „Insomnii orientale”, 2023, precum și volumele de proză: „Orașul părăsit”, 2000; „Ferestre”, 2021; „O după-amiază cu Miller și Kerouac și alte povestiri”, 2022; „Lumea exotică a Salmei Metivet”, 2024.