Flash fiction stories – octombrie 2022: „Vânzătoarea de flori” de Emilia Grecu

Literomania vă propune o rubrică permanentă numită Flash fiction stories, în care vom publica microficțiunile primite pe adresa de mail a redacției (literomania2017@gmail.com). Prin urmare, așteptăm prozele celor care scriu microficțiuni, cu mențiunea că redacția își rezervă dreptul de a alege textele pe care le va publica pe site-ul Literomania. Îi rugăm pe cei care ne trimit materiale pentru Flash fiction stories să respecte câteva reguli:

prozele să nu depășească 1.000 de cuvinte;
numele autorului să fie indicat la începutul textului;
documentele să fie în format Word, cu caractere Times New Roman;
nu acceptăm texte scrise direct în căsuța de mail;
autorul, prin trimiterea materialului, își dă acordul tacit pentru publicarea pe Literomania.

Spor la scris!

Vânzătoarea de flori

Emilia Grecu

Mai aveam o jumătate de oră ca să ajung la o petrecere de aniversare și șaizeci de lei în portofel.

Asta mi s-a întâmplat într-o sâmbătă, după ce am cumpărat un tort de ciocolată, pe care nu am putut să-l achit cu cardul, din cauza „unei erori de sistem”.

Cum aveam de gând să iau și un buchet de flori, am rămas pentru câteva clipe în fața cofetăriei, cât să mă uit după un bancomat.

Parterul blocurilor de zece etaje, lipite unul de altul, de-a lungul bulevardului, era ocupat cu tot felul de vitrine și magazine, de la farmacii până la saloane de înfrumusețare, dar nici urmă de automat bancar.

La un moment dat, privirea mi s-a agățat de o florărie din colțul străzii. Așa că am lăsat tortul să mă aștepte pe bancheta din spate a Loganului și m-am dus până acolo. Când m-a văzut, florăreasa m-a luat imediat în primire:

-Ce-ți dau, fata mea?

-Mă uit și vă spun imediat, am răspuns în timp ce-mi plimbam ochii peste buchetele deja pregătite și expuse în vazele de plastic alb, cu picior evazat, de pe trotuar.

Ușa deschisă a tonetei dădea spre bulevard, unde viața se derula ca în orice după-amiază obișnuită de sâmbătă. Huruitul unui tramvai care se apropia de stație. Fâșâitul mașinilor care treceau pe ambele sensuri. Un zgomot cenușiu care se asorta cu norii de deasupra orașului.

-Gata, fata mea? m-a întrebat vânzătoarea când m-a văzut cu nasul cufundat într-un buchet de crizanteme aurii.

-Da, am răspuns cu o jumătate de glas. Mă gândeam dacă o să o scot la capăt cu banii rămași în portofel.

-Îți plac florile mele, nu-i așa?

-Foarte mult.

-Le iei pentru o aniversare?

-Da, pentru o prietenă.

-Cu buchetul ăla, de ți le-am dat ultima oară, ai avut succes? a continuat femeia.

-Ce buchet? am întrebat-o mirată.

-Buchetul ăla frumos de trandafiri.

-A, da. Cum să nu? Vă mulțumesc, am zis mai mult să-i fac pe plac, poate mai lăsa la preț, cu toate că habar n-aveam despre ce vorbea. Apoi am întrebat-o cât costă buchetul.

-Șaizeci de lei, păpușa, a spus vânzătoarea pe un ton vioi.

-Păi, dacă vă dau atâta, rămân fără niciun ban în portofel, am zis, luându-mă gura pe dinainte.

-Uite, pun și o etichetă cu La mulți ani!, a adăugat femeia, apoi s-a apucat să lipească un sticker pe ambalajul buchetului.

-Aș putea să plătesc cu cardul? am întrebat-o în timp ce mă pregăteam să scot portofelul din geantă.

Atunci vânzătoarea mi-a întins buchetul și mi-a spus oftând:

-Hai, cincizeci, că ești vecina mea.

Emilia Grecu a absolvit Facultatea de Litere în 2005, specializarea Comunicare și Relații Publice, din cadrul Universității din București. A început să scrie proză scurtă acum trei ani, după ce a urmat câteva ateliere de scriere creativă, organizate de „Revista de Povestiri”. A fost publicată cu proze scurte în „Revista de Povestiri”, LiterNautica și „Viața Medicală” – rubrica „Doza de ficțiune”. Și-a descoperit pasiunea pentru scris în liceu, pe când frecventa cenaclul literar „Zburătorul” de la Onești, coordonat atunci de scriitorul Gheorghe Izbășescu.