Dominique Ilea ne propune o nouă incursiune în poezia universală, cu titlul „Poesia di tutti i giorni”. În acest număr al Literomaniei, vă propunem poemul „Pacea după furtună” de Giacomo Leopardi (1798 – 1837).
Pacea după furtună
De-acum furtuna s-a potolit;
De păsări aud ciripit, și găina
În drum înturnată,
Grăind pe limba ei. Uite seninul
Lărgindu-se dinspre apus, la munte;
Câmpia își ia ceața de pe frunte,
Și limpede-n vale fluviul apare.
Tresaltă inimile toate,-n tot locul
Se iscă iarăși larma,
Munca de zi cu zi-și reia sorocul.
Meșterul vrând a căta la cerul reavăn,
Cu-unealta în mână, cântând,
Se-arată-n prag; de îndată
Iese și țărăncuța cu găleata după apă
De ploaie-mprospătată;
Iar de pe-o uliță pe-altă
Zarzavagiul știuta chemare
Și-o-nalță iar sus și tare.
Uite Soarele-napoindu-se, uite-l zâmbind
Peste dealuri și cătune. Se deschid balcoane,
Se deschid terasele, pridvoarele la case;
Iar de pe șleau se-aude-n depărtare
Clinchet de zurgălăi; și carul scârțâind
Al călătorului ce-n cale-ntârziase.
[…]
Scrie un comentariu