Dictarea nr. 43: Produse chinezești
nemulțumiți
de lutul moale din care fuseseră
creați bolnavii i s-au plâns
marelui zeu yü-di
acesta i-a ascultat i-a cercetat
a înțeles că sunt rebuturi
și a decis să-i retransforme
în lut
mai repede decât pe ceilalți
din volumul „Peisaje, zboruri și dictări”
Urmează stația
În Grădina Raiului nu se fumează,
nu se consumă alcool
și droguri,
Mariile nu-și pierd fecioria
și nu nasc prin grajduri,
nu se iau numele în deșert,
mai ales când nu le poartă nimeni,
nu se fură mere,
nu se ucid șerpi,
nu se vorbește limba polonă
și nu circulă metroul.
Și chiar dacă ar circula,
n-ar opri acolo,
așadar tot am fi nevoiți să coborâm
la urmează stația.
din volumul „În moarte nu se vorbește limba polonă”
Citat din Alecsandri: Ofertă la București
numai la noi
dacă iei o cafea primești o poezie gratis
numai că din păcate cafeaua
e foarte scumpă
ca atare nici poezia
nu și-o poate permite chiar toată lumea
probabil că tocmai de aceea
ca să nu mai depindă
de ofertele unora sau altora
românul mai bine se naște deja poet
din volumul „Peisaje, zboruri și dictări”
Citat iterativ
Îmi amintesc un citat dintr-un film american:
„Omenirea are nevoie de avocați,
pentru că numai ei sunt suficient de curajoși
încât să bage din când în când omenirea în pizda mă-sii”.
Am început să meditez la chestia asta:
Dar atunci cine-i bagă-n pizda mă-sii pe avocați?
Cel mai probabil politicienii. Cred.
Numai în cazurile ideale
se duc în pizda mă-sii împreună.
Dar e clar că lucrurile nu se opresc aici:
deci cine-i bagă-n pizda mă-sii pe politicieni
dacă avocații n-au ac de cojocul lor?
Noroc că pentru asta îi avem pe jurnaliști,
pentru jurnaliști avem societatea democratică,
iar societatea democratică
o mai pot băga în pizda mă-sii
numai poeții.
Și întrebați cine-i bagă-n pizda mă-sii pe poeți?
Nimeni.
Ăștia nici n-apucă să iasă de-acolo.
din volumul „Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului”
Poeme din volumul-antologie bilingv „Plíz sujčof jor mobajl foun sentu – Pliz suiciof ior mobail făun senchiu” de Mircea Dan Duţă, traducere din limba cehă de Kateřina Kozlovská, Editura Next Page, Bucureşti, 2020. Ilustrație copertă: Simina Popescu
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu