În legătură cu o pastilă a lui Paul Cernat de pe Fb, s-a iscat o dispută cu privire la statutul de „raftul doi” al lui Mihail Sebastian.
Acuma eu nu știu ce să spun. Eseul „Cum am devenit huligan” și „Jurnalul” mi se par extraordinare, și „Steaua fără nume” mi-a plăcut foarte mult. Sigur că nu este o piesă de Caragiale, dar astăzi lucrurile s-au amestecat destul încît să nu fim atît de categorici. Dramaturgul face ce-i trece prin cap regizorului, și în atari condiții, chiar Shakespeare e doar un autor supus greșelilor. Vreau să spun că textul nu mai are nici valoare, nici autonomie absolută.
Un mare scriitor spune pe Fb că nici măcar „Jurnalul” nu-l scoate pe Sebastian din categoria autorilor mai puțin importanți. Asta chiar că nu înțeleg. Dacă e să stabilim criteriile unui mare jurnal, el trebuie să fie personal, senzual și să releve epoca în care a fost scris. Or, în jurnalul lui Sebastian, criteriile astea sînt îndeplinite. Simțim cum respirăm aerul Bucureștiului interbelic, avem figuri de mare clasă, ca Mircea Eliade sau Camil Petrescu (și mă gîndesc aici la marea clasă a celui care i-a privit și i-a prezentat), ne îngrozim de antisemitismul crescînd, auzim concertele acestui om care rămîne din ce în ce mai singur și citim, cu un zîmbet trist, iubirile sale adolescentine. Ce-ți mai trebuie, domnule, pentru un mare jurnal?!
Sigur, lucrurile sînt întotdeauna foarte subiective. Un alt mare scriitor mi-a spus odată că Ion Barbu este cel mai mare poet român. Dar pentru mine, cei mai mari sînt Eminescu, Arghezi și Nichita Stănescu. Ce ne facem?
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
De acord ca “Jurnalul” lui Sebastian e suficient ca sa faca din autor unul important pentru interbelic. Dar exista si “De doua mii de ani”, exista si publicistica sa,–uitam ca in interbelic a existat o publicistica rafinata la autori azi uitati , ca Felix Aderca, Anton Holban, Paul Zarifopol,– – exista chiar romanul “Accidentul”.
Pacat ca acest Jurnal a fost publicat, ca si cel al lui Jeni Acterian, fragmentar, ca exista caiete care nu au fost adaugate, pentru ca manuscrisul a fost imprastiat…
Da, ar fi fost foarte interesant acest jurnal în varianta sa integrală. Dar ne bucurăm de el și așa.