S-au scuturat florile de mandarin (istorii orale)

Grupajul intitulat „Istorii orale” conține texte la limita ficțiunii și a documentului. Sunt conversații înregistrate în ultimii trei ani. Le-am transcris, am schițat cadrul, am scos unele replici, am adăugat altele, am schimbat accente. O oarecare regie există. E greu de spus unde se termină realitatea și unde începe literatura. Le mulțumesc prietenilor mei din Adâncata pentru plăcerea lor de a povesti și de a se amuza, de a fi liberi, prin urmare. (Dumitrița Stoica)

(Cină târzie, afară, sub umbrar. Pește la grătar, mămăligă, mujdei, țuică, vin, bere. În surdină, muzică populară. Din când în când, câini care latră și tusea tabagică a amfitrionului.)

‒ Mă, dacă mai vreți semințe, mai luați!

‒ Am…, unde am făcut peștili, am într-un cancioc semințe. E coapte. Nu mieji d-ăștia, sămânță dă sămânță. O spargi așa, cu dinții, cum să mănâncă țărănește, mă, nu…

‒ Io nu mai mănânc, e târziu, îmi vine înapoi…

‒ Sămânța, mă?!

‒ Nu iei pastilă?

‒ Ce pastilă?

‒ D-aia…, cum îi zice?

‒ Dolorgit!

‒ Ha, ha, ha… Doamne!

‒ Ce? Ce vă râdeți așa?! Mănânci, te umfli, iei Dolorgit, ți-a luat ca cu mâna. Nu zice ca virgulă cu mâna, ca cu mâna.

(pauză mai lungă de reflecție și de schimbat paharele)

‒ Ce facem noi aici-șa? Iar bem?!

‒ Nu pot să mai înghit.

‒ Cum, mă? Se poate?! A venit frati-miu ieri, a venit că mi-a băgat ăla al lu’ Olguța așa ș-acum a ieșit iarba din nou. Și el mi-a zis, bă, el a mers cu cuiu’ invers. Trebuia să-l bage să ție pă loc.

‒ Ce ți-a băgat?

‒ Motosapa aia.

‒ Și n-a băgat-o bine?

‒ Mergea dăcât cât merge cuțitu’ ăla, atât. I-am zis, băi, Dori, băi, dă-o dracu, tu ce-ai făcut aicea?! Ai râcâit asfaltu’, atâta!

‒ Și i-a luat și o grămadă dă bani.

‒ Ce vrei, mă? Să omor motosapa în pământu’ tău? Bine, că nu mi-a luat. El a zis 250. N-am dăcât 200, iai p-ăștia, pa. Pi mi-a zis frati-miu, bă, io suceam cuțitu’ invers, să ție pă loc. Știu, că mi-a băgat acumunan. Dacă n-are timp…

‒ A, deci ăla n-a știut ce să facă. Măi, și ce-ți sapă? Pământul, înainte să pui ceva?

‒ Da, e o…, e o…

‒ E ca un plug.

‒ E un utilaj care merge pă benzină.

‒ Tu nu te uiți pă Facebook, mă, tu un’ te uiți? Doar pă Goagăl?!

‒ Nu, da’ cred că l-am văzut pă Dan cu motosapa.

‒ Are niște cuțite, așa, și priponu’, îi dai cu viteza a doua, întâi, merge ușor, apoi cu viteza întâi, sucești ăla invers să-l ție pă loc și-l reglezi d-acolo-șa, ți-l scoate, atâta face pământu’ (arată cu mâinile ceva).

‒ Îhî…

‒ Nu, mă, că cosisem iarba acolo dă trei ori numai pă benzină, am dat, dracu, vreo 400 dă mii, și pă vale, și p-aia, aia, cosește, cosește…

‒ ’Ai ciocu’ să punem acolo, pă vale, să punem pomi, punem zarzări, punem caiși d-ăștia…

‒ Pruni, meri, peri, piersici, caiși…

‒ Da, că-și cumpără Mihai capre…

‒ ’Ai ciocu’, nu mai muncești atâta, că și-așa nu faci nimic!

‒ Ce face naș Tăchiță?! Are dă opt ani acolo pus. Ce face?!

‒ Ce face?

‒ A intrat Nelu într-o zi cu coasa…

‒ Pune un alun, pune o mură.

‒ Bă, bă, tu n-auzi?! ‘Tu-ți mura…

‒ Ce-are, mă?!

‒ Tu n-auzi? Sau nu-nțelegi?!

‒ Nu vreau să-nțeleg. Muncești, dai bani prea mulți și nu te folosești de produsul respectiv.

‒ La naș Tăchiță, mandarinii ăia s-a scuturat flor’li toate…

‒ Mandarini?!

‒ A fost cumpărați…

‒ Nu, mă! Pune să faci o țuică, pune să faci o dulceață dă mure, pune alune, că să face și alune, că nu vine nimeni să-ți fure ție alunele.

‒ Nu e bună clima pentru alune la noi.

‒ Alune dă pădure, mă urâtule! Te duci la pădure și iei doi aluni d-ăia și-i pui aicea!

‒ N-a fost Nelu?!

‒ Și?

‒ Dă doi ani dă zile șade și să uită la el.

‒ Nu s-a prins alunu’?

‒ S-a prins. Da’ ai văzut reclama aia cu canguru’, cu ăla când să uită? Să uită și zice, băi, copilu’ tău e mort. Așa șî a lu’ Nelu.

‒ Ce reclamă? Nu știu ce reclamă e asta.

‒ Nici io nu știu.

‒ Vine un gangur cu marsupiu, ai văzut că ține copilu’ în marsupiu, scoate ăla micu’ capu’ d-acolo și să uită la un om și-i trage pantalonii, așa… Zice, copilu’ tău e mort!

‒ A…, ha, ha, ha…

‒ Că canguru’ avea copil, da’ omu’, nu…

‒ Asta e reclamă?!

‒ Nu-i reclamă, e pă Facebook.

‒ Și-acu’ ce-ați plantat acolo, unde-ați pus motosapa?

‒ Am băgat ardeiu’ ăla usturat și roșiile alea, le-am pus și araci…Da’, dacă mă duc dimineața și mă duc pă la nouă, mi-a mâncat două fire dă ardei usturat.

‒ Cine?

‒ Melcii.

‒ A…

‒ Ai dracu! Nu-i ustură, e crud acuma. Când e el dă iese-n floare, atunci iese esența-n el. Acum e crud. Anu’ trecut am pus fasole.

‒ Ei, a pus fasole, da.

‒ Bă, ai mâncat fasole anu’ ăsta? Anu’ trecut, cum ar veni… Ai mâncat toată iarna fasole fiartă?! Ce nu-ți convine? Ia un Dolorgit și-ți trece. Ca cu mâna.