La Editura Humanitas, a apărut volumul „Norii” de Petru Creția.
În 1979, contrazicând toate așteptările lumii literare și ale comunității filozofilor din România, care-i cunoșteau bine cariera de clasicist, activitatea de traducator și implicarea în vaste programe de editare a unor texte clasice ale literaturii române și ale filozofiei grecești, Petru Creția a publicat un volum singular, „Norii”. Aflate la limita între poezie, eseu și jurnal, fragmentele sale, notate fără șir în decursul anilor, alcătuiau o fascinantă imagine a cerului în veșnica schimbare, deopotrivă sub imperiul mișcărilor imprevizibile petrecute în înalt și al stărilor imponderabile petrecute în adâncimile sufletului – o stare de univers, cum o numește însuși autorul în cuvântul înainte la ediția definitivă a acestei opere prin excelență deschise.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu