edgar lee masters

edgar lee masters

Te gândeşti
uneori la
bătrânul lee masters
la edgar lee masters

cel care
a scris pe
colina de
lângă spoon river
„Sub această
colină pietroasă
odihneşte America”

Îl vezi salutându-l
cu pălăria lui
albă de paie
pe buffalo bill
bărbatul acela grozav
care călărea pe
şapte cai verzi şi
s-a făcut pulbere şi
pe marii oameni ai
revoluţiei care
s-au făcut pulbere
şi pe abraham lincoln

care s-a făcut

pulbere
pulbere
pulbere.

Îl auzi cum şopteşte
pe colina pietroasă de
lângă spoon river
„Veniţi să v-arăt
unde odihnesc
ohio şi illinois şi
insula manhattan
şi connecticut şi
arkansas
veniţi să vă-arăt
frica americii

frica pe care
şade america
frica lui tom eliot
frica sylviei plath
şi frica

lui
lee harvey oswald
care dorm înfrăţiţi
sub

această colină pietroasă
care cândva a fost
un oraş,
sub această iarbă pipernicită
care a fost
odinioară america

şi care
nu va mai fi
niciodată
america”.

gigolo

Și eu sunt un gigolo.
ce le oferă plăceri intelectuale
femeilor care n-au avut niciodată
plăceri intelectuale.
Plăceri artistice domnișoarelor
ce nu pot deosebi
un tablou de van eyck
de un tablou de chagall.
Un gigolo
a cărui limbă apucă
măselele de
minte ale adolescentelor ca un
clește stomatologic.
Câteodată bat step
pe tastele laptopului,
imitându-l pe fred astaire.
Alteori imit la perfecție
vocea lui maiakovski.
Îmi place să vorbesc singur
fiindcă îmi place să conversez
cu persoane inteligente.
Am un cap mare și solid
ca universitatea lomonosov de la moscova
și niște picioare înalte și zvelte
ca turnul de televiziune din berlin.
Și totuși, deși sunt mai bătrân
decât bucur ciobanul,
când îmi pun cămașa mea roșie
și pantalonii mei roșii,
când îmi încalț pantofii cu vârf ascuțit
de culoarea racului fiert,
când îmi leg la gât cravata portocalie
cumpărată dintr-un magazin de pe oxford street
cu 50 de lire eu sunt însuși orgasmul.
Aș vrea să mai facem
dragoste o singură dată.
După care tu să-ți arunci
steriletul în budă
și să pleci
la rudele din provincie.
Iar eu să mă transform,
ca toți marii criminali ai istoriei,
într-un nor de napalm.

bocet pentru don juan

În adolescență citeam
memoriile lui casanova
cu voluptatea cu
care mănânci un
pepene galben.
O invidiam pe piticania de
lautrec pentru că avusese
3000 de femei.
Visam că mă strecor în
culcușul lui jeanne duval
pe care baudelaire
nici măcar nu era în stare
s-o penetreze cum trebuie.
Că fac dragoste cu
olympia lui manet.
Că o strâng în brațe
pe marilyn monroe
cu disperarea bețivului
care descoperă că mai are-n pahar
doar un deget de băutură.
Visele mele erotice
semănau cu niște
cârpe de praf.
Doamne, și ce-am mai plâns
când am aflat (dintr-o
povestire de čapek)
că don juan era impotent
și că nu se culcase de fapt
cu nici o femeie!