În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem un grupaj de poeme de Tadeus Pfeifer, poeme publicate în antologia „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”.
*
Când după ziua de lucru
Când, după ziua de lucru, vioi se întoarce acasă, gustă puțină salată de țelină, bea un pahar cu suc de portocale, privește o vreme în zare, se dezbracă, își ia pijamaua, se așază pe marginea patului, se scarpină între degetele de la picioare și ascultă cum afară, în univers, se răsfoiesc paginile unei cărți uriașe.
*
Timpul se dă înapoi
Ce trebuie mâine să se întâmple
A avut loc azi.
Ce arată secundarul,
Sunt mii de ani.
Ușor vântul de seară îmi aduce
Mirosul plin al al nopții necunoscute,
O intimă noapte lucioasă, în care acum luna,
A trecut deja atâta,
Stă întinsă pe burtă.
*
Mantaua
Aruncă o privire lacomă, traversează cu pași repezi piața, nu-și dorește să aibă nimic în față și se așază pe terasa cafenelei unde se leagănă cu scaunul și jelește. Apoi privește prin fereastră, vede o manta maro și știe: dacă intră, va avea impresia că mantaua aceea l-a purtat, deja, cândva.
*
Tadeus Pfeifer s-a născut în 1949 în Freiburg, a crescut și a trăit în Basel până la moartea sa, în 2010. O vreme publică povestiri și romane pentru ca, după anii ’80, să se dedice, exclusiv, poeziei și criticii de artă plastică. Împreună cu Enrique Fontanilles realizează câteva documentare pentru televiziune în Etiopia și India. Timp de aproape zece ani a tipărit, împreună cu Frank Geerk, revista „Poesie”, dedicată exclusiv genului pe care l-a îndrăgit toată viața. „Mai mult, – mărturisește Pfeifer – credeam că literatura trebuie să explice întreaga lume. Astăzi nu mai am aceeași părere. E de ajuns dacă ea distinge acele puține lucruri pe care le percepem, în imperfecțiunea lor, astfel încât să le putem reține în memorie.” (Radu Țuculescu)
Scrie un comentariu