„Parizianul” de Isabella Hammad (fragment)

Editura Polirom vă prezintă un fragment din „Parizianul” de Isabella Hammad, roman distins cu Palestine Book Award (2019), apărut de curând în colecţia Biblioteca Polirom, seria „Actual” (traducere din limba engleză și note de Sînziana Dragoș).

„Parizianul” este un roman captivant şi complex, plin de suspans, inspirat din viaţa străbunicului autoarei, prin intermediul căreia se reconstituie o epocă istorică fascinantă: sfârşitul Imperiului Otoman şi deşteptarea conştiinţei naţionale palestiniene.

Parizianul este o lectură desăvârşită: delicată, reţinută, extraordinar de inteligentă, neobişnuit de echilibrată şi cu adevărat frumoasă. E un roman realist în tradiţia lui Flaubert şi Stendhal – tot ce se petrece nu pare atât imaginat, cât predestinat.

Zadie Smith

Midhat Kamal, fiul unui negustor de textile înstărit din Nablus, pleacă în 1914 să studieze medicina în Franţa şi, pe măsură ce cunoaşte o lume şi o civilizaţie noi, descoperă fragilitatea relaţiilor interumane şi a propriei persoane. Prin ochii săi suntem martori la evoluţii politice încâlcite, la tragedii şi la lupta pentru independenţă a palestinienilor de la începutul secolului XX până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Pe fundalul unui climat politic tensionat care continuă să caracterizeze Orientul Mijlociu şi în prezent, romanul abordează problema identităţii, a iubirii eterne, a modului straniu în care trecutul poate perturba prezentul.

O poveste a culturilor aflate în acelaşi timp în conflict şi în armonie, Parizianul e plin de comori – iubire, război, trădare şi nebunie – şi marchează debutul unei scriitoare cu un talent strălucit.”

The Guardian

Isabella Hammad

Parizianul (fragment)

În fața Clubului Arab s‑a iscat o învălmășeală când au apărut niște pahare de carton purtate pe deasupra capetelor. Midhat a apucat unul, vărsând câţiva stropi care i s‑au uscat în aceeaşi clipă pe degete, lăsandu‑le lipicioase și greţoase. În pahar era puţină limonadă. Gura i s‑a umplut de salivă. A dat‑o pe gât: era caldă și dulce.

Lumea stătea sprijinită de pereți și în balconul Clubului Arab se afla un șir de bărbați cu tarbush‑uri și costume albe care țineau în mâini niște hârtii și se jucau cu cravatele. Un bărbat atrăgea atenția fluturând un steag. Și a apărut din nou Basil, cu câteva rânduri mai în față, strigând cu pumnul în aer.

Un roman istoric captivant, o poveste de dragoste tulburătoare şi o epopee familială revelatoare.

Jonathan Safran Foer

Tot mai multe voci scandau: „Falastin arad‑na, al‑Yahud aklab‑na! Falastin arad‑na! Al Yakud aklab‑na!“. Vorbele se împrăștiau iute în mulțime, din gură în gură: „Palestina e pământul nostru. Evreii sunt câinii noștri“. I‑au pătruns lui Midhat în urechi și i s‑au întipărit în minte și, curând, n‑a mai simțit nici stânjeneala, nici murdăria sau sudoarea, nici setea pe care i‑o stârnise limonada. Erau toţi un trup. Și‑și simțea din nou pieptul copleşit de bucuria aceea ciudată, stârnită de ritmul scandării, iar senzația i s‑a răspândit apoi spre mâini și picioare, care se mișcau ca lovite de ciocănele. Bătea din palme şi tropăia.

Întorcând capul, Midhat a văzut lângă poartă un pumn izbind o căpăţână şi pete întunecate împroşcate pe zid. În clipa aceea s‑a trezit la realitate. A simțit o cocleală în gură. O durere i‑a săgetat pieptul și urechile, iar bătăile tobelor i‑au stârnit un val de spaimă. Un om s‑a clătinat și chipurile altora s‑au schimonosit, brăzdate asemenea unor măști. Guri pline de salivă, ochi înfierbântați, brațe scuturate ca niște ciomege. Cuvintele prindeau sens, dandu‑și la iveală toată violența. Şi‑a venit în fire şi a simţit că firele de lână ale hainei îi înțeapă spinarea și brațele prin cămașa năclăită de sudoare. În cele din urmă, primul vorbitor și‑a început cuvântarea în balcon și tobele au încetat să mai bată, așa cum se oprește vântul.

În spatele celui care vorbea se flutura un steag cu chipul emirului Faisal, iar Midhat a privit din nou înapoi. Urmele violenței la care fusese martor mai devreme dispăruseră, nu mai zărea nici petele de sânge, dar turnul ceasului de deasupra Porții Jaffa era destul de departe, iar drumul, blocat de mulțimea de oameni. Se înșelase crezând că ar putea să dea de Jamil acolo.

Mulțimea s‑a înfuriat din nou. Zidul cel mai apropiat era în dreapta lui. Midhat a început să‑și croiască drum, împingând spinări asudate cu brațele lui la fel de asudate.

— Pardon, scuzați!

Și‑a luat o înfățișare suferindă, dar nu l‑a ajutat în nici un fel să străbată mulțimea mai iute. Zidul era rece, umed și aspru. Nefericiții care stăteau lângă el erau atât de striviți, încât înțelegea de ce mulți dintre ei se cățăraseră mai sus. Un băiat plângea.

Fragment din „Parizianul” de Isabella Hammad, traducere din limba engleză și note de Sînziana Dragoș, Editura Polirom, 2022

Isabella Hammad, născută în 1991 la Londra, de origine palestiniană, este o tânără voce de o forţă remarcabilă în peisajul literar. Poveştile ei se desfăşoară deopotrivă în Orientul Mijlociu şi în Occident şi dezvăluie modul în care dezrădăcinarea, nostalgia şi pierderea locurilor şi oamenilor dragi se răsfrâng asupra familiilor şi generaţiilor. A primit numeroase premii – Plimpton Prize for Fiction (2018), O. Henry Prize (2019), Sue Kaufman Prize (2020), decernat de Academia Americană de Arte şi Litere, Betty Trask Award (2020) – şi burse de creaţie: Axinn Foundation Fellowship, acordată de New York University (2016), Gerald Freund Fellowship, acordată de MacDowell Colony (2017), Lannan Foundation Fellowship (2020). Romanul „Parizianul” a fost distins cu Palestine Book Award (2019) şi nominalizat la Edward Stanford Fiction Award (2019) şi Walter Scott Prize for Historical Fiction (2020).