Literomania vă propune rubrica „Primite la redacție”, în care vom publica diverse materiale – proză, poezie și cronică literară – primite de la cititorii noștri. Textele destinate publicării sunt alese de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editorii platformei Literomania, iar criteriul unic este calitatea acestora. Adresa de mail pe care ne puteți contacta este: literomania2017@gmail.com.
În acest număr al Literomaniei, vă propunem câteva poeme semnate de Bogdan Macarie.
if depression was a place sau seen la 2:07 dimineața
îmi scrisese pe WhatsApp hey
două puncte paranteză
e cam ciudat să trec pe lângă locurile unde mergeam împreună
sau să știu că la următoarea e parcul cu aleile denivelate și atât de înguste că
bicicletele aproape ne călcau pe picioare
treptele unde m-am împiedicat
două puncte parantezăparanteză
banca pe care cineva uitase o păpușă fără brațe
un boschetar jucând șotron
pe terasa
unui local părăsit
vorbind cu prietenul lui imaginar care
îi dădea mereu
cele mai bune sfaturi
lacul unde ți-am promis că te arunc
dacă îmi mai reciți din Bukowski
două puncte parantezăparantezăparantezăparantezăparanteză
pescari jucând table așezați
în bărcile lor verzi
în derivă
carnea lor roșie pe spate
aproape neagră pe mâini
statui trăgându-și forma
pe sub prelata subțire
paznicul sătul de viață
și bomboanele lui mentolate
pielea noastră devorată de țânțari
și urechile mele pline
de râsul tău ca un bâzâit zemos
ramele ochelarilor tăi
pe care se îmbulzeau două furnici roșii
un tsunami de porumbei împrăștiați de biciclete
peste niște bătrâni tebeciști
jucând șah sub o reclamă
la Coca-Cola
uneori mă gândesc la asta
cu periuța de dinți agățată în colțul gurii poate o să-i răspund cine știe
poate o să scriu un poem
cândva
și o să-l trimit cuiva pe WhatsApp.
uneori o visez pe locul din dreapta
mă ține de vorbă ca să nu adorm la volan
și să intrăm în toți stâlpii
își toarnă în capacul termosului cafeaua fierbinte
pe bancheta din spate câinele
(găsit mereu în parcare la Kaufland)
urlă la luna de forma unui herpes uriaș.
când prindem viteză și blocurile copacii stelele se topesc la un loc
ea își scoate brațul pe geam
ce tare se simte parcă mi-ar plesni pielea
parcă mi s-ar descompune din umăr îmi spune
pe vocea altcuiva desigur
așa cum se întâmplă mereu.
alteori trage înăuntru un porumbel
care se zbate așa rău
că își frânge gâtul
oricum nu-l putem lua îi explic
cum nu putem lua nici câinele
în vis e ca în supermarket
totul are un fel de sistem antifurt
atunci ea oftează și pune frumos pasărea în torpedo.
aproape să ațipesc
nu spune nimic
dă muzica mai tare
așa odată
și începe să râdă atunci tresar și trag de volan
când râde
fața ei alunecă în sute de fețe necunoscute
și râsul ei este mereu altul.
poem despre cum duc gunoiul
duc gunoiul într-un sac negru
bine legat
că poate o vecină
care își pune rufele la uscat
o să intre în vorbă cu mine
și și o să își de seama că ascund
lămâile stricate
și lamele de ras și periuța de dinți
și și biscuiții râncezi și și
bucata de șuncă presată
din care
grăsimea a ieșit albă și lipiciosă
feliile de pîine
în care
mucegaiul a săpat șanțuri albastre
și și și borcanul de magiun
care a făcut floare pe care
mi-a fost teamă să îl deschid și și
sub ochii ei ca niște
coji de ou sparte
pândind dintre coji de banane
puse frumos la uscat gunoiul
aterizează cât mai în spate
acolo unde se ajunge suficient de greu
unde sacul meu
se va confunda cu zecile de saci negri
bine legați.
Bogdan Macarie este student la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. A debutat în volumul „Atenție nu se mai închid ușile”, apărut la Editura Casa de pariuri literare, în antologia bilingvă a Lidiei Vianu, „The future has been fabulous so far”, Editura Tracus Arte, și câteva poeme i-au fost publicate pe site-urile O mie de semne și Noise Poetry.
Scrie un comentariu