Neagu Djuvara. Memoriile unui aventurier

Acum doi ani, la ziua de naștere a lui Neagu Djuvara, am scris un articol intitulat „Paralele. Despre Djuvara, Faludy, Márai și Șora” (http://adevarul.ro/cultura/patrimoniu/paralele-despre-djuvara-faludy-marai-Sora-1_57ca92b95ab6550cb8547398/index.html) în care vorbeam despre faptul că primii doi au fost personaje picarești, mari călători, fără voia lor dar și cu voia lor cumva, în sensul că nu s-au speriat de nimic, mai mult, călătoriile chiar le-au făcut plăcere. Normal că Faludy nu s-a bucurat că a fost întemnițat la Recsk, un fel de Gulag unguresc, dar în memoriile sale relatează într-o manieră și un stil care sînt ale unui aventurier, și nu ale unei victime.

Citind memoriile lui Neagu Djuvara, am dat peste o manieră și un stil identice. Nu poți să lași cartea din mînă, atît de pline de vervă, atît de suculente sînt evocările făcute mai tuturor personajelor, de la cele arhicunoscute la cele cunoscute numai naratorului. Ar fi interesant un eseu despre arta portretului la Neagu Djuvara.

Sigur, nu sînt numai portrete, deși, repet, pasajele despre soția lui, despre fratele lui, despre Vintilă Horia, Emil Cioran, Mircea Eliade, „curviștina” Manda și toate celelalte sînt de o savoare de neuitat. Mai sînt și peisajele, și întîmplările, de la Paris pînă în Niger, de la București la București. Mai e și dezamăgirea, odată cu reîntoarcerea în România. Ca și Faludy, Djuvara a avut curajul să se întoarcă în țara lui natală, după decenii pe care le-a trăit în Occident sau, oricum, în condiții mult mai bune decît cele care aveau să-l aștepte acasă.

Cred că literatura s-a schimbat şi datorită internetului – mai precis, s-au schimbat percepția și receptarea ei. Trăim într-un ocean turbulent de scriitori și cărți, și habar n-avem ce valoare au ele de fapt. Dar dacă îți cade în mînă „Amintiri din pribegie”, nu ezita s-o citești. Afli multe din ea, și încă de la un mare povestitor.