„Nu se va găsi un om care să încerce să îi facă o nedreptate înțeleptului?”

Începând cu nr. 147, Literomania vă propune „Pastila de înțelepciune”, o nouă rubrică săptămânală, realizată în colaborare cu Editura Seneca – o editură care, prin titlurile sale, a reușit să readucă în atenția cititorilor filozofia stoică și principiile de bază ale acesteia. În fiecare număr al Literomaniei veți găsi, prin urmare, citate – mici „pastile” de înțelepciune – care să vă ghideze și să vă dea mai mult curaj de-a lungul unei săptămâni. În acest număr, vă propunem un fragment din volumul „M-ai întrebat de ce. Despre providență. Despre fermitatea înțeleptului” de Seneca (traducere din limba latină de Ioana Costa, Vichi-Eugenia Dumitru și Ștefania Ferchedău, Editura Seneca, București, 2014).

*

CAPITOLUL 4

„Și atunci? Nu se va găsi un om care să încerce să îi facă o nedreptate înțeleptului?” Încercări se vor face, dar nu vor ajunge la el: căci distanța care îl separă de cei inferiori lui este atât de mare încât nicio forță malefică nu își poate întinde brațele până la el. Chiar când cei puternici, înzestrați cu autoritate și puternici prin asentimentul celor care îi slujesc, vor căuta să-i facă un rău, toate atacurile lor asupra înțelepciunii se vor dovedi neputincioase, așa cum proiectilele care sunt azvârlite în înalt de coarda arcului sau de catapulte, deși ies din bătaia privirii,seabat totuși, fără să atingă cerul.
Ce? Tu crezi că atunci când acel rege netot încerca să întunece lumina zilei cu mulțimea sulițelor lui, a existat vreo săgeată care să cadă pe soare sau că, lăsând să coboare în adâncul mării lanțuri, era posibil ca acestea să ajungă până la Neptun? După cum elementele celeste scapă mâinilor omenești și după cum cei care dărâmă temple și dau foc statuilor nu aduc nicio atingere divinității, tot așa ceea ce se încearcă împotriva înțeleptului este nerușinat, obraznic, trufaș și zadarnic.
„Era totuși mai bine dacă nu exista nimeni care să vrea să facă asta.” Ceri un lucru dificil pentru neamul omenesc – ca oamenii să nu facă rău. Și asemenea acte au loc în interesul celor care urmează să le facă, nu al celui în stare să le suporte, chiar dacă lui i se întâmplă. Mai mult, înclin să cred că liniștea în mijlocul hărțuirilor arată mai bine puterea înțelepciunii, după cum cea mai clară dovadă că un comandant este puternic în arme și oameni este siguranța nepăsătoare pe care o arată pe teritoriul dușmanilor.