Français Nr. 154

David Foenkinos: „Au-delà de l’art, c’est la beauté qui console”




Antoine Duris, professeur aux Beaux-Arts de Lyon, quitte brusquement son poste pour devenir gardien de salle au Musée d’Orsay – devant le portrait de Jeanne Hébuterne, peint par Modigliani. À propos de votre dernier roman traduit en roumain, « Vers la beauté » (qui propose une intrigue autour de l’art, et de la peinture), vous avez cité Dostoïevski : « La beauté sauvera le monde ». Est-ce que vous pensez, dans le contexte actuel de la pandémie, que l’art – et en particulier la littérature – peut nous « sauver », durant le confinement ?

C’est vrai que c’est une question d’actualité. Au tout départ, c’est un sujet assez personnel, car j’ai été gravement malade à l’âge de 16 ans, et je sais que la littérature, la peinture, l’art ou la beauté en général m’a consolé et même sauvé. Je ne pense pas que l’art puisse sauver de la détresse, ou guérir, mais c’est une consolation. Plus que jamais le monde aura besoin de ce qui nous touche émotionnellement. Nous allons vers l’essentiel, ce qui va au cœur.

Pourquoi Modigliani et sa muse, Jeanne Hébuterne, dans cette histoire romanesque ?

Je trouvais ça très romanesque d’avoir un personnage qui passe 8 heures par jour face à un chef d’œuvre de la peinture. C’est comme un collègue dans un open space ! Et je voulais un visage féminin. On comprend un peu plus tard dans le roman pourquoi j’ai choisi un tel symbole de vie tragique. Car la vie de Jeanne Hébuterne est bouleversante. Elle a suivi à en mourir Modigliani.

Antoine Duris fait allusion, à un moment donné, au destin malheureux du peintre Modigliani dont la reconnaissance a été posthume. Est-ce un clin d’œil à l’artiste contemporain, une allusion à la condition de l’artiste en général ?

Non, il n’y a pas vraiment de clin d’œil à notre époque. J’aime mélanger aux romans les histoires des artistes. Mêler au destin de mes personnages celui incroyable de Modigliani. C’est vrai qu’il est mort dans la misère, juste avant de devenir incroyablement célèbre. C’est une vie de souffrance qui s’est transformée en soleil.

Est-il possible de « disparaître » de sa propre vie aujourd’hui ? (comme veut le faire Antoine Duris) Peut-on échapper aux médias, finalement à la surveillance des médias aujourd’hui ?

Mon roman repose sur une énigme : un homme quitte tout du jour au lendemain ? On se demande pourquoi. Il passe de professeur aux Beaux Arts à simple gardien de musée. On se rend compte à quel point c’est difficile aujourd’hui de ne pas laisser de traces. Et tout le monde nous interroge tout le temps.

Il y a plusieurs suggestions dans le roman à propos des pouvoirs de l’art: l’art qui guérit la souffrance (Antoine Duris « parle » au portrait de Jeanne Hébuterne, puis à celui de son étudiante, Camille), l’art qui rapproche les gens (à voir le début de l’histoire d’amour de Antoine Duris et Mathilde Mattel). Et l’on pourrait continuer ?

Au-delà de l’art, c’est la beauté qui console selon moi. Et chacun possède sa propre définition de la beauté. Pour moi la beauté est l’émotion que j’éprouve en lisant certains livres, ou face à certaines oeuvres. Mais je crois que la beauté est partout. Elle est dans la curiosité que nous avons face au monde.

Charlotte Salomon, Modigliani, et puis Camille – il s’agit toujours de l’univers de la peinture, avez-vous une passion particulière pour la peinture ?

Oui, „Vers la beauté” est dans la lignée de Charlotte. Mais j’ai écrit aussi d’autres livres où je ne parle pas de peinture ! J’aime les relations humaines, ce qui fait que deux personnes se retrouvent liées par le destin.

Pourriez-vous nous parler un peu de votre prochain livre/ projet? Qu’est-ce que sera le monde (littéraire) après ce confinement ?

J’ai déjà écrit deux autres romans depuis celui-là ! Et j’avais deux pièces de théatre jouées à Paris avant le confinement. Mon prochain est un film. J’avais déjà réalisé l’adaptation de „La délicatesse” avec Audrey Tautou. Ça sera un film sur les fantasmes sexuels ! Depuis que je l’ai annoncé, on m’envoie plein d’anecdotes sur Facebook.

Propos recueillis par Adina Dinițoiu

 

Prima pagină Rubrici Français David Foenkinos: „Au-delà de l’art, c’est la beauté qui console”

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!

philippe-delerm-literomania-380

„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...
acolo_unde_canta_racii_literomania-english

When the Crawdads Start Singing…

In the summer of 2018, an unusual debut novel was published in the United States. It was signed by Delia ...
alina-gherasim-literomania-378-379

Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
bogdan-pertache-literomania-378-379

Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
lautreamont-literomania-378-379

„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...

Călătorind prin literatură

 În „The Death of Sir Walter Ralegh” (1975), text considerat adesea de critică mai mult un poem în proză decât ...
Ioana-Vacarescu-Literomania

Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...
adrian-lesenciuc-literomania

Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Din perspectiva Penelopei

Fără îndoială, readucerea în actualitate a unor texte consacrate ale literaturii universale nu mai este de mult o noutate – ...

„Sânge!” de Fredric Brown

Începând cu Literomania nr. 369-370, Dominique Ilea ne-a pregătit un nou ciclu – secvențe ori capitole foarte scurte de cărți – numit „Magie ...

Geo Dumitrescu – 105 ani de la naștere

Anul acesta, pe 17 mai, s-au împlinit 105 ani de la nașterea poetului Geo Dumitrescu (1920-2004), ocazie cu care reiau ...
ana-barton-literomania-376

Ana Barton: „Mi-aș fi dorit să fi scris «Gnozele dualiste ale Occidentului» de Ioan Petru Culianu”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Michael Haulică: „Povestirile lui William Gibson m-au dus spre și m-au făcut să rămîn în SF”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Studies and Essays on Romance Literatures: A Labyrinth of Interpretations (fragment)

„These splendid essays by Rodica Grigore – that restore Romanian literature to a place of honour alongside Latin American literature ...
amantii-poligloti-lina-wolff_literomania_376

In the Maze of Fiction

Born in Lund in 1973, Lina Wolff is one of the iconic voices of contemporary Swedish literature, the onset of ...
irina-georgescu-groza-literomania-375

Irina Georgescu Groza: „Primul roman pe care l-am citit, într-o vacanță de vară, a fost „La Medeleni” de Ionel Teodoreanu”

Vă propunem o anchetă cu privire la ceea ce a însemnat și înseamnă cartea (implicit lectura) în viețile unor scriitoare/ ...

Despre autor

Adina Dinițoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducător din franceză, redactor la „Observator cultural”. Colaborează/a colaborat cu cronică literară la „Dilema veche”, „Dilemateca”, „România literară”, „Radio Romania Cultural”, „Bookaholic” etc. Este autoarea cărților „Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții”, Editura Tracus Arte, 2011, şi „Scriitori francezi la Bucureşti (interviuri)”, Editura Vremea, 2014. În 2019, a coordonat, alături de Raul Popescu, volumul „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019). În 2021, la Editura Seneca, a coordonat, alături de Anastasia Staicu, volumul „Literatura la feminin. O antologie”. A tradus din franceză: „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron (Editura Curtea Veche, 2007), „Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon (Editura Art, 2008, în colaborare cu Irina Mavrodin), „Sentimentul de impostură” de Belinda Cannone (Editura Art, 2009), „Patul răvăşit” de Françoise Sagan (Editura Art, 2012), „Ţara aceasta care-ţi seamănă” de Tobie Nathan (Editura Ibu Publishing, 2016, în colaborare cu Jianca Ştefan), „Un anume domn Piekielny” de François-Henri Désérable (Humanitas Fiction, 2018). Textele sale pot fi găsite și pe blogul personal: http://adinadinitoiu.blogspot.ro

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Pentru a afla când este online un nou număr Literomania, abonează-te la newsletter-ul nostru!

This will close in 20 seconds