În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a treizecea și șasea parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.
39
Larmă, grozavă larmă. Tropăituri, izbituri, ciocănituri. Nu tonuri, nu sunete, nu melodie. Aveam nevoie de lovituri de grindă care să mă trosnească, unde sonore care să mă lovească. Unde sonore, la graniţă cu durerea, aproape de torutră. Aveam nevoie de ceva care să-mi treacă prin splină şi ficat. O adevărată nebunie mă cuprindea, o plăcere ţipătoare de a coborî în haos şi necumpătare. Când ajungeam aici, căutam o placă pentru gramofonul meu, cu un concert brandenburgic, alegeam cea mai rapidă rotire şi dădeam volumul la maxim. Aerul exploda, sticla ferestrelor vibra. Suprafaţa muşchilor începea să-mi tremure cum tremură podurile când trec trenuri peste ele. Începeam să transpir, să urlu, să dau cu pumnii prin aer, producând vârtejuri, iar picioarele îmi tropăiau fumegând. Spaţiul înconjurător exploda în sute de culori. Dintr-odată, parcă aş fi ieşit din mine. Era ca un şoc, ca o naştere. Mă puteam părăsi, fără a regreta. Mă puteam îndepărta de mine, fără a privi înapoi. Şi, în acelaşi timp, vedeam cum în mijlocul meu se năştea un miez dintr-o linişte absolută. Ochii unui zeu tăcut, cine ştie. Apoi urma sleirea, înţepenirea, încercarea stângace de a mă accepta din nou. Un rar sentiment de goliciune liliachie mă traversa, precum un val.
Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)
Photo by Pierre Gui on Unsplash
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu