Textul ca pretext

La Editura Ethnologica, din Baia Mare, a apărut o serie de cărți-obiect, rezultat al colaborării dintre un pictor și un prozator. Este vorba despre colaborarea dintre pictorul Mircea Bochiș și scriitorul Marian Ilea, colaborare concretizată prin apariția volumelor „Pianina albă a doamnei amiralului Belô Poteka” (2019), „ai, ai, ai… Rosza-néni” (2019), „Femeile din Medio Monte” (2019) și „Frizeriile din Medio Monte” (2020). De precizat că, exceptând „Femeile din Medio Monte”, prozele din volumele tocmai enumerate au apărut pentru prima dată în Literomania.

„Cred că arta contemporană a ajuns în stadiul în care nu mai este suficientă o singură formă de exprimare adică, numai pictura, numai gravura, numai poezie, numai dans sau numai sculptură. Opera de artă contemporană devine un fel de mixaj între toate aceste genuri găsindu-şi singură această formă de mixaj din care apare automat o operă de artă independentă şi fără autor.”

Mircea Bochiș

Cele patru volume se remarcă prin modul în care fiecare dintre cei doi, pictorul și scriitorul, au reușit să se raporteze la creația celuilalt. Totul a început în atelierul lui Mircea Bochiș, unde Marian Ilea a văzut trei portrete de femei din ciclul „Femei uitate pe plajă”:

„Eram în noul meu atelier și, într-una din zile, prietenul meu, scriitorul Marian Ilea, îmi face o vizită. Primul lucru pe care-l spune când intră este: «Nu ți-am văzut aceste lucrări niciodată, dar pe cele două fete din tabloul X și din tabloul Y le cunosc și, pentru că nu am știut unde sunt, nu am putut să termin povestirea Una din frumoasele dimineți ale Pectonelei. Acum pot, pentru că știu unde sunt, și după-masă o să-ți trimit povestirea să o vezi». Am primit povestirea cu trei personaje feminine, din care două erau complet mute [tocmai cele din picturile mele], iar una extrem de vocală. Ultima, în timp ce pregătește cafeaua de dimineață pentru toate trei, își povestește viața de transsexual[i] de pe centura Zalăului. Toată istoria avea un început bizar…” (1)

Marian Ilea a fost inspirat de tablourile lui Mircea Bochiș. A văzut acolo personajele de care avea nevoie. La fel, Mircea Bochiș intră pe teritoriul scriitorului și concepe diverse texte, scrise în diverse moduri. În ilustrațiile celor patru volume, Ilea și Bochiș devin personaje prin portrete și texte.

Ilare, deocheate, naive, pline de umor, dar și de nostalgie, schițele și picturile lui Mircea Bochiș nu numai că surprind foarte bine universul din prozele lui Marian Ilea, local (aproape mereu Medio Monte sau Mittelstadt) și universal în același timp, dar de cele mai multe ori îl completează. Textul este suprascris prin ilustrație, este transformat. Ba chiar, de la un punct încolo, lucrările lui Mircea Bochiș capătă o viață proprie, independentă de textul pe care îl ilustrează. Se poate spune că textele, în acest caz, au devenit pretexte.

(1) https://romanialiterara.com/2020/07/manifest-pentru-o-arta-de-sinteza/