„Mâța preschimbată în femeie” de Jean de La Fontaine

Dominique Ilea ne propune o serie de traduceri dedicate pisicii, animal îndrăgit, a cărui fire nu a încetat să fascineze încă din cele mai vechi timpuri și până-n zilele noastre. În acest număr al Literomaniei, vă propunem – în traducerea lui Dominique Ilea – fabula „Mâța preschimbată în femeie” de Jean de La Fontaine. (Literomania)

Jean de La Fontaine

Mâța preschimbată în femeie

Un Om dup-a lui Mâță de drag se prăpădea;
Frumoasă și nurlie, gingàșă îi părea,
Cu mieunatul dulce de negrăit:
Ca smintiții-n lege era mai smintit.
Omul acela dară, cu rugi, cu lacrimi multe,
Cu farmece, vrăji, să-l asculte
Înduplecă Destinul, ca pe viață
Mâța-i, într-o bună dimineață,
Femeie să se facă; și-ndată,
De nevast-o și ia prostănacul.
Iată-l smintit de patimă-nfocată,
Că de iubit se și smintise, săracul.
În veci domnița cea mai frumoasă
Favoritul nu-și va fi fermecat
Ca proaspăta zisă mireasă
Pe ipohondru-i de bărbat.
O alintă; ea-l măgulește:
Nimic mâțesc nu-i mai găsește;
Încât, pe de-a-ntregul orbit, netotul
O crede femeie în toate și cu totul:
Până ce niscai șoareci scoarța rozând hoțește
Însurățeilor desfătul le și tulburară.
Femeia din pat sare-afară.
Cu buza umflată rămase.
Șoarecii iar se-arată, femeia-i așteptase:
Dar de astă dată cu noroc;
Cum la-nfățișare mult se schimbase,
Șoarecii de dânsa nu se temeau ioc.
Îndemnului pururi ea-i dete-ascultare,
Năravul din fire atâta-i de tare.
De la o vârstă-ncolo, nu-i pasă de nimică,
Oala prins-a miroznă, postavul pe clin pică.
În van din tabieturi și lege
A-l scoate mi tè-ai strădui:
Orice-ai face și orice-ai drege,
N-o să-l mai poți tămădui.
Nici cu furcă, nici cu gârbaci
Să-și schimbe învățul nu-l faci;
Și de ciomege-n chip de brațe v-ar crește,
În vecii vecilor nu-l veți înfrâna.
Ușa-n nas de i se trântește,
Pe fereastră iarăși va intra.