Dominique Ilea revine cu un nou grupaj de traduceri din poezia universală, numit „Le mythe de l’éternel visage”. În acest număr, vă propunem poemul „Mumia” de Fernando Pessoa (1888-1935).
Fernando Pessoa
Mumia
II
În umbră Cleopatra zace moartă.
Plouă.
N-au pavoazat cum se cuvine barca.
Plouă neîntrerupt.
Ce tot privești cetatea depărtată?
Sufletul tău e cetatea depărtată.
Plouă, picuri reci.
Cât despre mama legănând la sân un prunc mort –
Noi toți legănăm la sân un prunc mort.
Plouă, plouă.
Surâsul trist ce se revarsă de pe buza-ți trudită
Îl văd în gestul cu care degetele tale nu-și lasă inelele.
Oare de ce plouă?
Scrie un comentariu