Poeme de Miroslav Dávid

Mă trec fiori de gheaţă

Mă trec fiori de gheaţă
de la tangoul cu tine,
ce şi-a găsit sfârşitul într-un pogo
și apoi s-a risipit prin horn.
Mă trec fiori de gheaţă
căci eşti în continuare drogul,
pe care am vrut să mi-l injectez
direct în vene ca pe o obligaţie.
Mă trec fiori de gheaţă, Doamne,
acum, când, părăsit de tine,
mă trezesc în fiecare dimineaţă
singur în mijlocul tăcerii tale
ca un poet
după o beţie cu vin.

Hardcore

Aproape că nu mai am dinţi
Dar pentru a muşca tot mi-ar ajunge
De-ai vrea să mă iubeşti
Doar că
Din pasăre ar creşte-un
Vârcolac

În căutarea fericirii

Nu e nevoie să fie campioni mondiali
Oricum stârnesc doar invidie
Nici să meargă în staţiuni scumpe
Adevărul este adevăratul lor slang
Datorită dragostei reuşesc mereu să rămână „in”
Fiecare cu Wurlitzerul său
Îi entuziasmează mai ales pe cei excluşi
Căci ei sunt noua voce a străzii

Acolo unde azi însuşi Dumnezeu e un rebel
Pentru libertate și umanitate
Ca să se ştie
Despre toţi acolo în aceeași zi
Se pare că ei intuiesc răul
Sunt undergroundul şi Prokofiev
Dar nu le citeşti numele pe afişe
Cam aşa stă treaba cu rockul

Căci nu vor să urle alături cu lupii
În găşti sunt outsideri caută fericirea
Bine că există
Dar nu-şi vor ţine niciodată gura
De ce-or mai exista

Nocturno

Când hiturile momentului răsună
Încetişor în noapte
Stimulând dorinţele sub streşini
Iar eu beat de neaducere aminte
Îţi replăsmuiesc umbra din somnul tufişului
Când mă topesc numai în îmbrăţişarea
Duşmănoasă a scaunului de bar
Umplându-ne spaţiul şi timpul
E şi asta tot un fel de dragoste

Existenţa sticlă de vin

îmi aminteşte mereu
de mine însumi
cel subapreciat
şi care n-a căutat preţuire
cel amărât
în plină gloria sa
îmi aminteşte
că-mi place să mă joc
pe câmpuri minate
că sunt
regele ştirb al broaştelor
de ce mulţi îmi citesc soundtrack-urile de pe buze
că sunt
dat la o parte, ocolit
deși nu neg că nepăsarea lipsa de interes îmi mângâie îmi stimulează bărbăţia
dar recunosc
că mă cam doare-n cot
îmi aminteşte
că în comparație cu alți nebuni
sunt autentic
și că încă nu m-au corupt
succesul, gloria, banii
căci cică toate praf sunt, mai ales banii, din praf suntem făcuţi şi în bani ne vom întoarce
cu vechea noastră poveste atât de diversă
mi-am turnat în pahar
îmi aştern patul
măcar cu visele
ca să le poată devaliza în continuare plagiatori
asexuaţi
existenţa sticlă de vin
îmi aminteşte
aproape întotdeauna
de mine însumi
cel fără dragoste
cel nebun
cel fără tine
aproape

Miroslav Dávid – poet, rocker, textier slovac, muzician îndrăgostit de underground şi de stilurile alternative în literatură şi în poezie. Dintre numeroasele volume pe care le-a publicat, amintim „Rogalo, balena şi Domnul Hristos” (2016) şi „Detox” (2017). (Mircea Dan Duţă)

Traducere de Mircea Dan Duţă