În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem un grupaj de poeme de Werner Lutz, poeme publicate în antologia „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”.
Șesurile zilelor mele
colinele zilelor mele
turmele împietrite
lumina veșteșită
neputința pe care o cultiv
ploaia care crește în mine
nevătămata mea credință
râsul meu revărsat
această viață această moarte
care mă cheamă
cu propria mea voce
care îmi face semne
cu propria mea mână
mână
în care se întâlnesc dorințele
pentru a se chinui
mână
în care tristețile se adună
pentru a se iubi
grădinile curg unele într-altele
în această mână
*
Numele care îmi aparțin
mânia și afecțiunea
care-mi aparțin
varul nestins
măsura pe care o respect
frescele întunecate
în care dorm
greutatea câmpurilor din mine
nimic
ce aș dori să dau mai departe
îmi așez numele
alături de celelalte
îmi așez greutatea
alături de celelalte
îmi alătur somnul somnului
Pictor și poet, Werner Lutz s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden (Elveția) și a murit în 2016, la Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, Werner Lutz este la această oră și o voce lirică aparte în peisajul literaturii elvețiene. Discret, melancolic, meditativ, el folosește, atunci când scrie poezii – așa cum remarca un critic – „o peniță chinezească”. În ultima vreme încearcă să îmbine poezia cu grafica, realizând tablouri în care descoperim cuvinte, ba chiar fragmente din textele unor autori celebri. Volumele publicate până acum (puține la număr) sunt și un omagiu adus Rinului, pe ale cărui maluri Werner Lutz imaginează „căsătoria sacră” a versului cu desenul grațios-abstract. În 1996, el a primit Premiul pentru literatură al cantonului Basel. Poeziile sale au apărut în franceză, italiană, engleză, cehă, bulgară etc. (Radu Țuculescu)
Sumar Literomania nr. 186
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu