Am avut o prietenă. Eram fericită. Cred că mă căuta doar fiindcă era nefericită și simțea nevoia să vorbească cu cineva. O ascultam fericită cum îmi povestea în detaliu cât este de nefericită. Am avut câteva întâlniri fericite.
Într-o bună zi, prietena mea nefericită mi-a spus că a devenit fericită, i s-a întâmplat ceva minunat și acum e nemaipomenit de fericită. Grație unei întâmplări fericite, era tot mai fericită. Dar eu dădeam să îi spun că de când nu ne-am mai văzut, căci ne vedeam rar, mi s-a întâmplat ceva foarte nasol, sunt năucită și îngrozitor de nefericită. Ea nici n-a vrut să audă, mă oprea și-mi spunea că trebuie să fii fericită, dacă nu ești fericită viața nu merită trăită. Așa îmi zicea, uitând cât de nefericită fusese când eu o ascultam fericită. Eram nefericită, prietena mea fericită pe care o ascultasem la nesfârșit când fusese nefericită nu era deloc fericită să mă asculte acum vorbindu-i despre cât sunt eu de nefericită. Mă căuta, tot mai fericită. Tăceam. N-o mai ascultam fericită. Eram chiar foarte nefericită, fiindcă eu o ascultasem atât de fericită când îmi povestea cât e de nefericită.
Apoi, mi s-a întâmplat ceva care m-a făcut grozav de fericită. Era ceva născut din nefericire, dar mă făcea fericită. I-am arătat obiectul ăsta care mă făcea fericită. Să zicem, să zicem că era ca și cum ai face o cănuță de lut din nefericirea ta, ca și cum ai modela-o dintr-un boț, ca și cum ai picta-o, ca și cum ai ține-o cu grijă în cuptor, mult, la foc mic. Și i-am spus fericită: uite, din toată nefericirea mea s-a născut lucrul ăsta mic, doar al meu, care mă face atât de fericită! Ăstea-s lucrurile care mă fac pe mine fericită, i-am zis. Eram fericită. Dar ea s-a uitat în altă parte și-a zis: ehei, eu sunt acum mult, mult mai fericită, sunt atât de fericită, încât fericirea ta nu mă face deloc fericită. Iar asta m-a făcut nefericită. Așa sunt eu, mai fericită când sunt nefericită.
(Foto: VDN)
Franz Kafka în actualitate (3 iulie 1883-3 iunie 1924)
Moni Stănilă: „Cred că romanele lui Faulkner mi-au remodelat imaginația”
T.O. Bobe: „Cel mai des am recitit, cred, «Momente. Schițe» de I.L. Caragiale”
„Brooklyn” de Colm Tóibín (fragment)
Jocul identităților
„Notre-Dame du Nil” de Scholastique Mukasonga (fragment)
Dumitrița Stoica: „Să citești cu orele și zilele a fost una dintre cele mai fermecătoare experiențe din câte am trăit”
Andrei Panțu: „«Prăvăliile de scorţişoară» de Bruno Schulz – un mod inedit de a transforma cotidianul într-o poveste fantastică”
People and Rivers…
Geografie temeinic construită
Interviu cu Bernard Pivot, la București
Raluca Nagy: „O recitesc cu plăcere pe Rachel Cusk, una dintre scriitoarele mele preferate”
Jocul cu literatura
„Un loc botezat Kindberg” de Julio Cortázar
Rodica Grigore: „«Maestrul și Margareta» de Mihail Bulgakov e cartea pe care mi-aș fi dorit s-o scriu”
Maria Orban: „Sunt constant influențată de o carte atunci când mi se pare că mi-a transmis ceva”
Scrie un comentariu