Noul coronavirus a devenit un „star”. Toată lumea îl știe, toată lumea se teme de el, chiar și cei care nu o recunosc. Îl văd deja pe coperta revistei „Time”, cu toate țepușele sale îndreptate înspre omenire, într-un gest sfidător și, într-o oarecare măsură, justițiar. Este un virus (post)postmodern, în trend – o transpunere în cheie ironică și crudă a idealului corectitudinii politice, căci, acum știm cu toții, vizează, fără niciun fel de discriminare, toate categoriile de vârstă, de rasă, de clasă socială, de sex etc.
Ca orice star, este contestat, comentat și, mai ales, sfidat. De multe ori, vom vedea, la modul amatoristic. Totuși… Fuck Corona!
Nu numai pentru noi, dar și pentru unele categorii profesionale mai speciale, ca traficanții de droguri sau bandele mafiote, de exemplu, sunt vremuri grele. Sau cel puțin așa cred eu. Granițe închise, scăderea numărului de consumatori, imposibilitatea de a mai speria pe cineva sunt câteva motive de îngrijorare pentru aceștia. În plus, în aceste zile, cu toții stăm acasă, așa că e destul de greu și pentru hoții mărunți. Unii dintre cei de mai sus, însă, încearcă să-și practice meseria și în condițiile vitrege de-acum. Păi, vorba aia, ori suntem golani, ori nu mai suntem. Așa că… Fuck Corona!
De curând, într-un oraș din România, „nu spui” care, un traficant de droguri a încercat să-și reia activitatea. Imediat ce a coborât din tren (recunosc că nu am mai auzit de traficanți de droguri care să călătorească cu trenul și nici prin filme nu am văzut așa ceva), polițiștii l-au luat la ochi. În fine, după ce a aruncat punga cu heroină în curtea unei biserici (din nou, un gest cu adevărat suprarealist!) și a încercat să scape cu fuga, a fost, în cele din urmă, prins. Dar filmul nu se termină aici. Atunci când i s-a cerut să prezinte declarația prevăzută de Ordonanța Militară 3, traficantul nostru nu s-a lăsat mai prejos și… a prezentat-o cu onoare și mândrie (cât îi mai rămăseseră după o fugăreală pe cinste). Acolo, în declarație, omul nostru însemnase varianta… Ia să vedem, ghiciți? Da, așa este, ați ghicit. Cea cu deplasarea în interes profesional. Din păcate pentru el, nu a fost crezut. Așa că… Fuck Corona!
Într-o comună aflată în carantină totală, câțiva tineri s-au gândit ei ce s-au gândit și au ajuns la concluzia că nu se mai poate, trebuie să poți fura în continuare, ce mama ei de viață! Fuck Corona! Ghinion, însă! Au fost prinși în plină acțiune în curtea unui localnic care lipsea de-acasă. Au fost arestați sub acuzația de tentativă de furt calificat, dar tinerii nu au scăpat așa, cu una, cu două. Fiecare în parte a fost amendat cu câte 1000 de lei pentru că… Da, ați ghicit din nou. Niciunul nu avea asupra lui declarația pe proprie răspundere. Oricum, după cum am văzut în cazul de mai sus, ar fi fost inutilă. Așa că… Fuck Corona!
Sursă imagine aici.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu