Tipologia poeților e simplă,
bunăoară sunt cei care scriu dintr-o alergare,
în categoria asta, i-aș numi pe Mircea Dinescu și Bob Dylan,
cantautori plini de vervă și sensibilitate,
de rock și inspirație,
pentru ei, poezia este ceva nemărginit în orizontală.
Apoi, sunt poeții mari constructori,
T. S. Eliot și Nichita Stănescu din elegii,
pentru ei, poezia e o simfonie în care
diferitele instrumente își joacă fiecare
notele scrise pentru el de maestru,
și, într-un sfîrșit, toate sună a melodie
de mare, de ocean, pentru ei
poezia este ceva nemărginit în verticală.
Pe urmă, sunt poeții jucăuși,
Șerban Foarță și Raymond Queneau de pildă,
toate cuvintele sunt numai pentru a le
arăta originea, candoarea sau lascivitatea,
pentru ei, poezia este ceva nemărginit în diagonală.
Și mai sunt de multe feluri,
chestia e că sunt poeți și-atît,
și cînd își beau cafeaua de dimineață,
ei se gîndesc la limbă și la moarte,
ca niște îngeri nătăfleți ce sunt.
Scrie un comentariu