„Duminică și-a închis porțile Vîltoarea de cea mai mare anvergură de pînă acum” – citesc undeva. Nu mă mir: era plin orașul de lume, de oameni, de maghiari care alergau de la un loc la altul.
Vîltoarea este festivalul maghiarilor din Tîrgu Mureș. Așa cum la Cluj sînt Zilele Maghiare ale Clujului și la Satu Mare Zilele Culturale Partium, aici se desfăşoară Vîltoarea – festival care a avut, anul acesta, cea de-a șasea ediție. Un festival cultural nelipsit, bineînțeles, nici de beri, kürtős kalács, langoși, vin și alte bunătățuri culinare.
Dar, fiind cultural, nelipsit nici de lansări de carte, mese rotunde, vernisaje, concerte (dintre care cele de muzică ușoară se situează cumva la limita dintre cultura „clasică” și cea „modernă”, adică de masă, ceea ce s-a putut simți văzînd și numărul imens al oamenilor care s-au adunat la un concert al formației Csík zenekar, de pildă).
Vîltoarea, organizată de un grup de entuziaşti conduși de Vilmos Portik, are cîteva scene tradiționale deja: Biblioteca Teleki, Palatul Culturii, locul numit Sfera, organizat acum în curtea Şcolii numărul 4, odinioară Gimnaziul Evreiesc, Dumbrava, un loc de bîlci unde s-au organizat tîrgul meseriaşilor, tîrgul de carte, concertele şi multe altele.
Un asemenea festival este, cumva, şi un autoportret al oraşului, un loc plin de istorici, actori, politicieni, scriitori, artişti plastici, muzicieni, şi de oameni care abia aşteaptă „să se întîmple ceva”. Tîrgu Mureş devine, în perioada Vîltorii, „locul unde se întîmplă multe”.
La Cluj, oraşul în care m-am născut şi unde cunosc multă lume, Zilele Maghiare reprezintă evenimentul cu ocazia căruia se întîlnesc colegii de clasă, de facultate sau oameni care au copilărit împreună şi acum trăiesc în toate colţurile lumii. Cred că şi la Tîrgu Mureş e la fel. Maghiarimea îşi trăieşte identitatea culturală, prin cultură înţelegînd mai mult decît operele literare, muzicale, plastice etc.: suma gesturilor prin care un om a fost educat şi se educă pe el însuşi.
În foto: discuţie pe tema expoziţiei „Confluences” şi a evenimentului organizat în jurul ei. În dreapta, Zoltán Soós, directorul Muzeului Judeţean Mureş, unul dintre organizatorii Vîltorii. În fundal, Péter Demény.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu