Am fost bulversat cînd am văzut Aferim!. Filmul lui Radu Jude mi-a arătat cu o claritate crudă ce a însemnat Țara Românească în secolul al XIX-lea. Boieri care n-au nimic cu aristocrația adevărată, dar pentru care un zapciu este un „vierme”. Corupție deja bine instalată. Milă și înțelegere pînă la un punct; de la punctul acela, dispariția ambelor și o răutate haină.
O lume colorată și cruntă. Ai amanta lîngă tine și tu îl castrezi pe țiganul care și-a făcut de cap cu soția ta. Patriarhat fără dubii.
De parcă aș fi văzut un Caragiale în care teatrul și proza lui nenea Iancu au fost amestecate, cumva pe filiera filmului lui Lucian Pintilie. Ne scăldăm în ape întunecate.
Am fost uimit din nou, cum sunt mereu uimit, de calitatea actorilor. Teodor Corban, Toma Cuzin, Alexandru Dabija, Mihaela Sîrbu nu sunt cu nimic mai prejos decît Gheorghe Dinică, Petrică Gheorghiu, Tora Vasilescu, Mircea Diaconu și ceilalți, dacă tot am amintit De ce bat clopotele, Mitică?. Societatea asta aproape fără pături și conducerea ei aleatoare i-au obligat pe români să-și schimbe identitatea într-un mod carnavalesc, nepunîndu-și probleme de orgoliu. Conduita nemiloasă, ținută timp îndelungat sub preș, și care explodează dintr-odată, arată că, totuși, și le-au pus.
Mi-a plăcut (în sens artistic, ca să zic așa) și comedia care țîșnește în interiorul tragediei. Pînă la castrare, avem episoade din Creangă și Slavici. Mizerie, bazar, vînzoleală, moara fără noroc. De la Dabija încoace, suntem în plin Istrati. În baltă a apărut rechinul.
În imagine, o secvență din filmul Aferim!, regia Radu Jude, 2017
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu