Top 10 „Cartea săptămânii” 2021 (I)

Literomania – platformă literară independentă – împlinește, în acest ianuarie 2022, cinci ani de existență și, în condițiile pandemiei globale cu care ne confruntăm de aproape doi ani, ne bucurăm – eu și Raul, editorii fondatori – că am reușit să dezvoltăm acest proiect literar și cultural.

Traversăm o perioadă foarte dificilă pentru industria cărții și în general pentru sectorul cultural, așa încât continuitatea – număr de număr, săptămânal – pe care am reușit s-o asigurăm revistei online, dar și antologia (aniversară, aș zice) „Literatura la feminin”, pe care am publicat-o chiar la finalul lui 2021 (în decembrie), în colaborare cu Editura Seneca, reprezintă un pas înainte pentru noi și motivația de a merge mai departe. „Literatura la feminin” (coordonatoare: Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu; ilustrații: Sorina Iuganu) este deja a doua antologie a Literomaniei, după „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (coordonatori: Adina Dinițoiu și Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019).

În 2021 au apărut destule cărți, iar editurile și-au continuat politicile editoriale, chiar dacă în condiții de pandemie. Viața culturală și viața spiritului sunt – cred eu – esențiale chiar și în perioadele în care primează supraviețuirea (biologică), așa încât vă mulțumesc că ne citiți și vă propun să ne însoțiți mai departe în această aventură literară și intelectuală.

Mai jos vă ofer un top 10 personal al cărților pe care le-am citit și recenzat pe Literomania în anul care s-a încheiat.

1. „Literatura la feminin (o antologie)”, coord. Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu; ilustrații de Sorina Iuganu

„Literatura la feminin (o antologie)” – pe care am coordonat-o împreună cu Anastasia Staicu, la Editura Seneca, 2021 – este un proiect Literomania în colaborare cu Editura Seneca, apărut în decembrie 2021. E vorba de o antologie literară, deci – prin forța lucrurilor – nu ideologică, și nici militantă, însă foarte dinamică, foarte vie ca spirit și scriitură. Scriitoare de vârste diferite, cu obsesii și tematici literare diferite, cu stiluri diferite, se întâlnesc în paginile acestei antologii pentru a propune un soi de radiografie (feminină) a spațiului nostru cultural; o radiografie, și nu o cauză de susținut, deși unele eseuri sau confesiuni pot avea accente polemice.

Cele 18 scriitoare prezente în antologie sunt, în ordine alfabetică: Gabriela Adameșteanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dorica Boltașu, Ruxandra Cesereanu, Adina Dinițoiu, Ohara Donovetsky, Marina Dumitrescu, Alina Gherasim, Serenela Ghițeanu, Anca Goja, Rodica Grigore, Andreea Micu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Dumitrița Stoica, Monica Șerban, Liliana Ursu.

Prefața cărții, pe care o semnez, poate fi citită aici: https://www.litero-mania.com/femei-intre-ele-prefata/

Tot aici aș menționa romanul „Marele vestiar” de Romain Gary – pe care l-am tradus anul trecut pentru Editura Humanitas Fiction, în Colecția „Raftul Denisei” (coordonată de Denisa Comănescu):

Roman puternic, „Marele vestiar” de Romain Gary este extrem de actual prin tematica lui: condiția umană, semnificația a ceea ce numim umanism în contextul de după Al Doilea Război Mondial. Aceste teme sunt văzute din perspectiva – inocentă, idealistă uneori – a unui adolescent, unul dintre numeroșii copii rămași orfani la sfârșitul războiului. Lucky și prietenii săi, Léonce și Josette, pun în lumină, în mod tulburător, cinismul și lipsa de compasiune a oamenilor, necruțători nu numai cu acești tineri fără familie și fără viitor, ci și cu foștii eroi de război, care nu mai valorează nimic pentru societatea postbelică.

Un fragment din roman poate fi citit aici: https://www.litero-mania.com/marele-vestiar-de-romain-gary-fragment-in-avanpremiera/

2. „Prietena mea Natalia” de Laura Lindstedt

Între timp publicată și la Gallimard, tradusă în mai multe limbi cu acest roman al său, cred că Laura Lindstedt (i-a mai apărut în românește romanul „Oneiron”, în 2016, la Editura Paralela 45; traducere din finlandeză de Sigrid Crasnean) e o scriitoare a cărei cotă internațională este în creștere. „Prietena mea Natalia” tratează grosso modo relația dintre un psihoterapeut/o psihoterapeută (nu știm dacă e vorba de un bărbat sau de o femeie) și pacienta sa, numită (convențional) Natalia.

Deconstructivist, fantezist, suprarealist, discursul romanesc e, în cele din urmă, un spectaculos joc intelectual, cu referințe teoretice și artistice (în special franțuzești), cu jocuri lingvistice pline de savoare (și umor) – care chestionează toate stereotipurile culturale, de la relația femei-bărbați, la sexualitate, limbaj, artă și psihoterapie.

Puteți citi cronica aici: https://www.litero-mania.com/natalia-merge-la-psihoterapeut/

3. „Pluto în Scorpion” de Dan Sociu

În 2020 (anul pandemiei Covid 19), Dan Sociu – consacrat ca poet douămiist și „mizerabilist” de prim-plan – a publicat un volum de povestiri intitulat „Pluto în Scorpion” – un volum de douăsprezece povestiri scrise în momente (probabil și vârste) diferite, care vine după alte două romane mai vechi, „Urbancolia” (Polirom, 2008) și „Nevoi speciale” (Polirom, 2008) (adaug și povestirea „Combinația”, apărută în 2012, la CDPL).

Odată cu trecerea timpului și îmbătrânirea, personajul-narator devine depozitarul unui trecut, care iese din ce în ce mai mult la suprafață. Se impune ca discurs textual; scriitorul sapă în trecut și poate chiar misticismul ce apare în texte – în locul vechiului „mizerabilism” – să fie un simptom al coborârii într-un eu mai profund (dar și al explorării morții).

Citiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/douamiismul-la-o-alta-varsta/

4. „înainte de poveste” de Vlad Roman

În peisajul literaturii actuale – cel mai adesea (micro)realistă, de observație socială sau de atmosferă istorică –, Vlad Roman e un romancier singuratic, sofisticat, livresc și teoretic care-și trasează un loc aparte, dar sigur, în acest relief în continuă mișcare.

Cu fiecare carte, scriitorul experimentează o altă formulă literară, fie ea cu resorturi biografice sau livrești. „înainte de poveste” (Editura Univers, 2020) e, de data aceasta, un roman fenomenologic, proustian și bergsonian, aș zice, nelipsit de ecouri joyceene: protagonistul retrăiește în amintire, pe parcursul unei singure zile, în timp ce face o călătorie cu trenul spre o destinație necunoscută de noi, două episoade importante pentru biografia și identitatea lui: unul din copilărie, un drum cu fratele mai mare (într-un decor rural și natural), iar celălalt de la vârsta de douăzeci și unu de ani (întâlnirea cu un bun prieten în orașul natal al aceluia, cu ocazia vinderii casei părintești).

Citiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/vlad-roman-fata-in-fata-cu-propria-poveste/

5. „La bella Italia (antipoeme jurnaliere)” de Andrei-Codrin Bucur

„La bella Italia (antipoeme jurnaliere)”, micul volum de poezie cu care debutează Andrei-Codrin Bucur, autor prezent cu proză scurtă în antologia noastră „Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă” (Editura Paralela 45, 2019), este unul foarte bun și foarte matur, ca scriitură și tonalitate. E o surpriză foarte plăcută prin această maturitate și siguranță a frazării poetice, dar și prin afinitatea evidentă cu poezia lui Mușina – nume de vârf al poeziei noastre optzeciste.

Grav și mordant, sarcastic și zeflemitor, bântuit de imagini biblice (ca absolvent de Teologie ce este) și emoții ascunse cu grijă („aștept ca din muțenia care o să mă-nhațe/ să răzbată doar inima”), Andrei-Codrin Bucur mărturisește însă – dincolo de comédia tristă a lumii – o (neliniștită) încredere în scris, aș spune chiar în puterea izbăvitoare a poeziei, unicul său drog.

Puteți citi cronica aici: https://www.litero-mania.com/poezia-e-singurul-drog/

6. „Poveste despre prietenie” de Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoș, Simona Popescu

În 2020, anul pandemiei Covid 19, a apărut o carte frumoasă, aparte, pe care am citit-o – trebuie să recunosc – afectiv și nu critic: „Poveste despre prietenie” (Editura Școala Ardeleană), semnată de trei autoare, foarte cunoscute, de altfel, în spațiul nostru literar: Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoș și Simona Popescu. E o carte-mozaic, „orchestrată” de Ruxandra Cesereanu, care pune cap la cap diverse emailuri și texte confesive pe care le-a schimbat, în anii din urmă (începând cu 2017), cu prietenele sale Sanda Cordoș (critic literar, eseistă, profesoară universitară la Filologia clujeană) și Simona Popescu (scriitoare, eseistă, profesoară universitară la Filologia bucureșteană, membră a așa-numitului Grup de la Brașov).

Am citit și am perceput această carte ca pe un soi de refugiu (plăcut, în ciuda diverselor amintiri și mărturisiri puse în pagină) – în această perioadă. Trei voci intime, trei femei prietene, scriitoare cunoscute, care-și exorcizează temerile, anxietățile comunicând, punându-le în cuvinte, deschizându-se una către cealaltă.

Cronica aici: https://www.litero-mania.com/adina-dinitoiu-trei-scriitoare-si-o-poveste-despre-prietenie/

7. „Femeia de marțipan” de Radu Țuculescu

Cel mai recent roman al lui Radu Țuculescu, „Femeia de marțipan” (Polirom, 2020) este un roman spumos, ludic, poetic și carnavalesc, apărut – paradoxal – într-un an pandemic și apăsător. E ca un fel de antidot literar la realitatea cotidiană sumbră, pentru că ne ridică moralul printr-o feerie de imagini, culori și tonuri muzicale. Aș spune că e vorba de un roman sincretic, în același timp pictural și muzical (dar și senzorial, gastronomic etc.), care ne „convoacă” toate simțurile.

Radu Țuculescu e un scriitor versatil și virtuoz precum un muzician (are formație de violonist, de altfel), care experimentează pe o gamă variată de registre stilistice și îmbină cu pricepere tonurile majore și tonurile minore.

Puteți citi cronica aici: https://www.litero-mania.com/femeia-de-martipan-un-roman-ludic-si-carnavalesc-cu-accente-politiste/

8. „Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri” de Iulian Tănase

În 2021 a apărut la Editura Vellant volumul de proză scurtă „Un animal necunoscut și alte patruzeci de povestiri” de Iulian Tănase – cunoscut mai ales ca poet (de factură suprarealistă), dar și ca om de radio și presă (realizator de emisiuni la Radio Guerrilla, jurnalist la „Academia Cațavencu”).

Iulian Tănase alege în povestirile sale – scrise probabil în paralel cu cursurile de creative writing – moduri ironic-umoristice și senzaționaliste pentru a trata de fapt teme grave, existențiale (iubire, moarte, singurătate, scris) – și o face cu talent și complicitate cu cititorul, într-un volum ludic și acidulat.

Cronica și lansarea pe zoom aici: https://www.litero-mania.com/un-volum-ludic-si-acidulat/

9. „Cine l-a ucis pe tata?” de Édouard Louis

Provenit dintr-un mediu foarte sărac, în care violența – începând cu cea de limbaj și terminând cu violența fizică – se manifestă puternic (în special când e vorba de diferența sexuală), scriitorul francez Édouard Louis (pseudonimul literar al lui… Eddy Bellegueule) s-a impus rapid cu primul său roman, tradus și în limba română, cu titlul „Sfârşitul lui Eddy Bellegueule” (Editura Litera, 2018, traducere de Alexandru Matei).

„Cine l-a ucis pe tata?” (Ed. Litera, 2020, trad. de Alexandru Matei) se construiește ca un monolog dramatic – deși cel care vorbește, fiul, se adresează la persoana a II-a tatălui, acesta din urmă nu poate răspunde, pentru că el nu are acces la discurs, nu are posibilitatea de a-și „povesti” viața și nici nu-i poate oferi fiului răspunsurile așteptate – dar, spre deosebire de „Sfârșitul lui Eddy Bellegueule”, cartea de față este una eseistică și politică mai degrabă decât ficțională (și mult mai concentrată, de altfel). Departe de a-și ucide simbolic tatăl (cum putea sugera titlul ei), micul volum reprezintă o reconciliere cu tatăl (care-l recunoaște și-l prețuiește în ceea ce a devenit). O reconciliere emoționantă, în condițiile în care tatăl apare ca o victimă a societății și politicii franceze.

Cronica aici: https://www.litero-mania.com/cartea-saptamanii-cine-l-a-ucis-pe-tata-edouard-louis/

10. „Cei mai frumoși ani din viața lui Anton” de Norris von Schirach

Roman-document și roman de atmosferă, „Cei mai frumoși ani din viața lui Anton” (Humanitas Fiction, 2021, trad. din germană de Victor Scoradeț) nu duce lipsă de umor și grotesc și, în plus, ne propune perspectiva unui personaj interesant – un tânăr occidental cultivat, libertin și hedonist – care observă cu un ochi atent, perspicace, dar și relaxat realitățile tulburi ale Rusiei postsovietice.

Dincolo de vocea unui personaj interesant și de aventurile lui ieșite din comun, „Cei mai frumoși ani din viața lui Anton” reprezintă o mărturie impresionantă a acelor ani tulburi, postsovietici ai Rusiei, după eșecul lui Gorbaciov de a reforma U.R.S.S. – e vorba de epoca Elțîn, și în special de zilele Puciului din august 1991 (tentativa sovietică de lovitură de stat), care eșuează, la rândul lui, grație intervenției ferme a lui Elțîn împotriva puciștilor. „Cine vrea să înțeleagă Rusia de azi trebuie să citească romanul lui Norris von Schirach” – recomandă, de altfel, un cunoscut scriitor rus contemporan (citat în carte), Viktor Erofeev.

Puteți citi cronica aici: https://www.litero-mania.com/adina-dinitoiu-un-neamt-la-moscova/